Era o zi in care s-au spart toate relele. Parca fiecare ora anunta ceva si mai rau, prevestea un destin care nu mai putea fi schimbat. Setea de putere si influenta se contura in delir si parca nimic nu mai putea sa opreasca iataganul care tocmai se pornise pe taiat capete. Unde era diplomatia si comunicare care facea ca democratia sa functioneze?
Stirile de ultima ora se aglomerau si nu mai stiai care era mai importanta: moartea sub forma neantentiei sau masacrul la care erau supusi oamenii care nu puteau face nimic?
Intrebarile se perindau in mintea tuturor si raspunsul era dreptatea fiecaruia. In goana dupa putere nimic nu iti poate sta in cale. Secretul unei vietii traita in singuratate si inconjurat de milioane de oameni devine o chestiune la ordinea zilei.
Ultimele studii arata ca pana si femeile au ajuns la conluzia ca societatea de consum dauneaza vietii de familie. Si-au dat seama ca presiunea exercitata de marile companii care isi vand produsele sub forta manipulatoare a reclamei nu le-au adus decat copii nesanatosi si o viata stresanta.
Independenta financiara este de fapt o forma de sclavie in care stai lipit cu ochii de calculator zilnic si ajungi te trezesti mai obosit cu fiecare zi care trece. Ciclul birou pat este daunator intelectului si poftei tale de viata. Stors de vlaga iti pierzi orice forma de interes pentru a-ti implini nevoile tale spirituale.
Citesti pe fuga o carte de duzina in metrou si in autobuz pentru ca este unul din timpii morti pe care te gandesti sa ii investesti undeva. Poate asa intelectul tau va deveni mai puternic. Si in momentul in care esti prea obosit sa faci asta te uiti la fetele celor din jurul tau. Atat de putini oamenii zambesc. Si eu fac parte din ei. Imi aduc aminte ca am o fata posomorata cand vad un copil mic si fericit care ii explica mamei, sau bunicului, ca in lumea lui totul este posibil. Atunci realizez ca e timpul sa zambesc ca el sa creada ca visele chiar pot deveni realitate. Nu vreau sa fiu eu accea care ii strica inocenta prin fata mea posomorata. In ultimul timp problemele sunt abordate cu o usurinta de care ma sperii pana si eu.
Pentru ca cinismul meu a atins cote alarmante…primul meu instinct este acela de a scrie o stire din ceea ce aud. Astfel se pierde empatia mea pentru persoanele care poate au nevoie de ea.
Am si acum constiinta neimpacata pentru ca am trecut intr-o dupa amiaza torida pe langa o batrana care se odihnea pe scarile de la metrou. Poate ca daca ma opream si o intrebam daca se simte bine as dormi acum mai bine.
Poate ea se simtea mai bine decat mine in acel moment dar asta nu inseamna ca eu nu trebuia sa imi fac partea mea de omenie.
Unde este adevarul gol golut? Nicaieri! Lupta continua si fiecare se apara pe sine cum stie mai bine.
Prin mandrie sau poate prin prietenie falsa. Oamenii adevarati au devenit tot mai rari si greu de gasit. Ei se retrag in singuratate alungati de angoasele lumii moderne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu