Intr-un mod ciudat m-am indragostit de Bucuresti. In urma cu catva ani orasul asta reprezenta pentru mine un loc in care nu mi-as fi dorit niciodata sa locuiesc.
Poate ca cei patru ani in care am locuit in Cluj ma indepartau total de el. Au fost de vina si cateva incidente neplacute care mi s-au intamplat in putinele vizite pe care le faceam in Bucuresti.
Faptul ca in cateva minute am fost furata de geamantanul cu hainele mele inestimabile, din fata sediului Directiei Nationale Anticoruptie, m-au facut sa imi pierd curajul.
Dupa patru ani in Cluj in care am trait niste momente minunate am trecut mai departe si am trait alti patru ani din viata mea la Iasi.
Vecinatatea blocului meu cu Palatul Culturii m-au facut sa iubesc si acest oras. Imi placea la nebunie sa ma plimb prin Copou. Era o agitatie permanenta, o forfota plina de studenti si miros de tei.
Insa viata m-a adus in Bucuresti. Primele zile au fost mai grele nu stiam incotro sa iau autobuzul ca sa ajung in directia buna si mereu intrebam oamenii pe strada incotro sa apuc.
In mare parte m-am obisnuit. M-am invatat cu traficul, cu aglomeratia si celelalte inconveniente.
Apusul de soare pe care il admiram in seara asta din balcon m-a facut sa realizez ca iubesc Bucurestiul. Si-a castigat si el un loc in inima mea alaturi de Cluj, Iasi si de satul meu de acasa.
Poate sa il huiduiasca toata lumea. Nu conteaza. Mie imi place si il tratez ca atare. Daca el m-a primit sa imi traiesc viata si sa muncesc aici inseamna ca si eu trebuie sa il apreciez. E un lucru mare sa fii prietenos cu o venetica ca mine.
Un comentariu:
Invata-ma si pe mine sa iubesc Bucurestiul ca acum doua zile mai aveam un pic si imi smulgeam parul din cap in aglomeratia de acolo :))). Pupici
Bafta!!!
Trimiteți un comentariu