Pagina 34, paragraful 2..două fraze..

"Daca reusesc sa scap pentru doua zile de obligatiile mele de serviciu am sa vin negresit sa te vizitez. Astazi n-am vrut decat sa-ti scriu ca, bineinteles, poti oricand sa locuiesti aici la noi la tara" - Max Frisch - Eu nu sunt Stiller

Ionut m-a pus sa deschid cartea pe care o lecturez la pagina 34 şi transcriu pe blog sau într-un comentariu primele 2 fraze ale paragrafului 2.

In mod ciudat fraza asta pare foarte actuala. De cate ori nu le spuneti persoanelor de langa voi ca nu aveti timp sa ii vedeti? Mie mi se intampla cam des in ultimul timp. Leapsa merge mai departe la Madalina.

Concediu de lectura?!?

Maraton e cuvantul prin care as descrie ultimele zile. O combinatie de munca fizica si zile epuizante la birou. In micile pauze de care am avut parte mi-au trecut prin cap doua idei: de ce nu exista concediu pentru lectura. Vreau sa pot sa imi iau cateva zile libere in care sa citesc. Accept chiar sa fac si rezumate, pentru sefii mei, ca sa imi justific absenta la birou, dar macar sa am aceasta oportunitate. Din pacate ea nu exista. Toata lumea vrea ca jurnalistii sa fie asi in toate, dar nu li se ofera timpul necesar pentru documentare, pentru ca traim intr-o societate instant. De asemenea, mai vreau un google romanesc pe politic. In mod special din 90 pana azi, in vremurile noastre. Cred ca asa am intelege mai bine ce ni se intampla acum si cum am ajuns aici. Pentru ca uitam, iar deciziile din prezent le luam pe baza impulsului de moment, omitand astfel imaginea de ansamblu.

"Traim intr-o epoca a reproductiei. Cele mai multe lucruri, din care se compune imaginea noastra despre lume, nu le-am vazut niciodata cu ochii nostri, mai bine zis: le-am vazut cu ochii nostri, dar fara sa fim de fata; suntem telespectatori, teleascultatori, telestiutori. Nici gandurile nu mai reprezinta mare lucru, o nu, in vremurile acestea a devenit o rarirate doar capul care plagiaza un singur ganditor" - unul dintre citatele care mi-au ramas "in suflet", din lectura ultimelor doua saptamani.

Tu in ce mai crezi?

Se aduna suma ultimelor zile, iar rezultatul se imparte intre oameni, speranta, dezamagire, obiective, vesti bune, vesti proaste sau blazare. Ciclul orelor se incadreaza in clopotul lui Gauss, cobori, urci, ierti, te purifici prin lacrimi si incerci sa stabilesti un obiectiv. Totusi mi se pare infricosator ca multi se afla pe curba de jos si nu isi mai doresc sa urce. Potrivit unui studiu recent: 1 din 100 de adulti si-a facut un plan de sinucidere in ultimul an. Infricosatoare cifre. Sebastian Lazaroiu imi declara recent intr-un interviu ca: In general, sunt demni de mila cei care nu mai cred in nimic! Cred ca pe langa mila ce mi-o provoaca, cifrele astea imi ridica un mare semn de intrebare: nu mai avem in ce sa credem? E grav daca e asa. Pentru ca echilibrul NEW START - Nutrition - Exercise - Water - Sunlight - Temperance - Air - Rest - Trust - se spulbera si totul se prabuseste. In ce mai merita sa crezi in ziua de azi?

Another story - XIV

La ultimul recensamant mai avea un sfert din suflet. Recenzorul a notat in dreptul ei cu steluta ca e o cifra alarmanta, luand in considerare varsta si experienta de viata. Pana si statisticile ii reaminteau ca sufletul e un bun fara pret, dar valoros. Si-a pierdut capitalul dupa ce s-a lasat prada escrocilor. "Idiotii sunt fericiti, eu sunt in siguranta" - incerca sa inteleaga ce insemna asta. Nu se simtea nici idioata, dar nici in siguranta. Simtea doar ca nu mai are aer, relevanta pentru sine si putere sa se uite inainte.

Fragilitate

Vreau, dar nu pot. Doar un rezumat: fragilitate, bezna si impertinenta. Am mai multe de spus. "Lui" i-as spune ca si-a pierdut curajul, elanul si toata ardoarea pe care o avea la inceputul anului. Printre cuvintele lui citesc doar impuneri. Iar din ideile de care am foat indragostita nu a ramas decat ambalajul fosnitor.

Celuilalt i-as spune ca la un moment dat va fi prea tarziu, pentru ca nu poti sa primesti la infinit, fara sa oferi. Pana si cadourile din sacul lui Mos Craciun se termina.

Lor le-as spune ca pe zi ce trece pierd esentialul, iar respectul pierdut nu il mai castigi niciodata. Iar lumii i-as spune ca deasupra pluteste o bezna, din care nu poate strapunge lumina.

Sunt fragila, asemeni unei panze de paianjen. Avantajul sau blestemul e ca aceasta e tesuta de o vaduva neagra.