Aici e Romania. Conteaza doar?

Mi-a ramas lipita de creier o replica dintr-un film care suna asa: "Aici e SUA. Conteaza doar corpul si visele tale". Si m-am tot gandit cum ar suna, in doua propozitii, sa spun ceva despre Romania. "Aici e Romania. Conteaza doar...."???

Punctele pot fi inlocuite in functie de imprejurari. Una dintre problemele arzatoare ale tarii noastre o reprezinta rromii. In toamna presa internationala era invadata de articole, de aprobare sau condamnare, a deciziei lui Sarkozy de a expulza rromii din taberele ilegale. Nu s-a gasit inca o solutie viabila, sugestii peste sugestii, dar nimic concret.

Si cum de obicei se evita sa se mearga la fondul problemei, dar totusi sa para ca se intampla ceva, un politician roman, adica Prigoana, s-a gandit sa propuna o lege prin care denumirea de rrom sa fie schimbata in tigan, ca sa nu se faca vreo confuzie. Adevarul este ca aici e problema: "confuzia". Normal ca acest lucru nu a ramas neobservat, iar presa internationala a comentat problema. Miercuri a aparut un articol despre asta in The Guardian. Acesta a fost scris de jurnalistul Rupert Wolfe-Murray. Mie mi s-a parut interesanta ipoteza pe care o lanseaza.

"In cazul in care rromii ar putea fi vazuti ca un bun national, nu in ultimul rand in termeni de forta de munca in viitor, intr-o tara cu o populatie in declin, probabil, statul roman si-ar da seama ca ar fi in interesul tuturor sa investeasca in integrarea rromilor, mai degraba decat sa ii ignore. Daca romanii ar aprecia faptul ca Romania este o tara multi-etnica, cu minoritati de mari dimensiuni (inclusiv o minoritate maghiara mare), si-ar da seama ca exista o putere in diversitate. Iar din istoria acestor minoritati ar putea tese o tehnica de consolidare a brandului tarii".

Acelasi jurnalist scrie un alt articol, pe aceeasi tema, in Time. Multi dintre comentatorii romani l-au condamnat pe Rupert Wolfe-Murray ca nu stie despre ce vorbeste. Eu tind sa cred ca are o idee, deoarece locuieste in Bucuresti. Are o experienta vasta, iar ca sa va convingeti de asta cititi despre activitatea lui pe Productive Communication Advisors.

Ma intreb, in cazul unei probleme majore, de ce nu acceptam sfaturile unor profesionisti, dar in schimb mediatizam ideea unui politician ca Silviu Prigoana, care face tot posibilul sa se faca remarcat?

Deci pana la urma "Aici e Romania. Conteaza doar...."....Doar ce???

Another story Capitolul IV

Privea pierduta tavanul. Auzea un freamat vag langa ea. A aruncat o scurta intrebare. Credea ca era una nimerita. A auzit un raspuns telegrafic: de ale mele. L-a lasat sa faca zgomot, tavanul avea o harta imaginara. A inteles care erau coordonatele "ale mele". S-a relaxat, i-a intors privirea, l-a sarutat si a zambit. Lucrurile urmau sa se aseze, chiar daca el inca nu o stia.

De luni

Am timp si nu prea. Daca sunt libera in weekend refuz sa am o relatie prea stransa cu laptopul si cu Internetul, asa cum o am in timpul saptamanii. Asa ca imi fac timp de altele. Deci am si nu prea timp. Dar recuperez repede. Azi, la un an de la alegeri, Geoana s-a gandit sa brodeasca o explicatie despre vizita la Vintu. Nu are rost sa mai fac completari. E ca si cum as spune eu acum de ce....(e o chestie prea personala ca sa o pot face publica:))). Mergand mai departe inca nu stiu care e faza cu Mos Nicolae, dar asta este. Se intampla si la case mari. Ramane de vazut cum se vor materializa planurile saptamana asta, deoarece am cateva.

Ca de inceput

Mi se intampla sa umblu in cutiile cu amintiri. Si atunci imi dau seama ca uneori mi-as dori sa pot vedea viitorul. Am plecat de mai multe ori la drum in brate cu motto-ul: Traieste fiecare zi in asa fel incat a doua zi sa nu ai niciun regret. Doar ca odata ajunsa la destinatie m-am trezit ca "traieste clipa" a batut toate argumentele. Rezultatele au variat pentru ca vorba unei prietene, preluata de la un mare comic, "asa-i in tenis". Iar cand ma apuc sa fac un raport de ansamblu ma trezesc ca vreau sa preiau controlul. Si incep sa strang pumnul, sa autodisciplinez actiunile si sa autoeduc simturile. Iar cand cred ca imi iese am brusc revelatii. E ca si cum mi s-ar arunca un pahar cu apa rece in fata, cand bate crivatul. Pentru ca eu strang pumnul si pierd printre degete esentialul, tocmai cand ar trebui sa ma relaxez. Pentru ca uneori avem tendinta ca la inceputul unui lucru sa planificam totul, sa luam controlul, iar cand asta nu se intampla frustrarile apar. Asa ca inceputurile se trateaza cu multa relaxare si o doza mare de instinct. Decat un pumn strans, mai bine o mana intinsa sau un umar pe care sa te odihnesti.

Ce e increderea?

Increderea e greu de caracterizat. Pana si pentru credinta s-a gasit o definitie care mie imi place mult: "Si credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd" - Evrei 11:1. Dar pentru incredere inca nu am gasit o definitie de care sa fiu pe deplin multumita. Pentru ca discut aici despre prea multe variabile. Pornind de la contextul in care esti pana la persoana pe care o ai in fata. Mergand mai departe increderea se poate castiga greu si pierde foarte, foarte usor. Se "intrupeaza" in cuvinte, fapte, tacere, priviri si mimica. Cum poti sa definesti o asemenea suma de lucruri, care de altfel, pe ele insele, se definesc greu. Si din cauza ca e greu de inteles, ca nu putem sa ii dam forma increderii, ne inchidem in noi si credem ca e mai simplu sa fim mereu in defensiva. Ajungem sa credem ca suntem batrani inainte de vreme si ne retragem in carapace. Poate un efort comun prin care sa fie definita increderea ar putea salva pe unii de la singuratate asumata. Cine ma ajuta?