Ca de inceput

Mi se intampla sa umblu in cutiile cu amintiri. Si atunci imi dau seama ca uneori mi-as dori sa pot vedea viitorul. Am plecat de mai multe ori la drum in brate cu motto-ul: Traieste fiecare zi in asa fel incat a doua zi sa nu ai niciun regret. Doar ca odata ajunsa la destinatie m-am trezit ca "traieste clipa" a batut toate argumentele. Rezultatele au variat pentru ca vorba unei prietene, preluata de la un mare comic, "asa-i in tenis". Iar cand ma apuc sa fac un raport de ansamblu ma trezesc ca vreau sa preiau controlul. Si incep sa strang pumnul, sa autodisciplinez actiunile si sa autoeduc simturile. Iar cand cred ca imi iese am brusc revelatii. E ca si cum mi s-ar arunca un pahar cu apa rece in fata, cand bate crivatul. Pentru ca eu strang pumnul si pierd printre degete esentialul, tocmai cand ar trebui sa ma relaxez. Pentru ca uneori avem tendinta ca la inceputul unui lucru sa planificam totul, sa luam controlul, iar cand asta nu se intampla frustrarile apar. Asa ca inceputurile se trateaza cu multa relaxare si o doza mare de instinct. Decat un pumn strans, mai bine o mana intinsa sau un umar pe care sa te odihnesti.