Despre femei si sanse

Multe persoane din jurul meu au inceput sa se reinventeze. Intamplarile au fost de asa natura incat au favorizat, uneori fortat, aceasta intamplare. Printre aceste persoane se regasesc si multe femei, ca asa se intampla. E incurajant sa vezi asta. Despre sansa femeilor in societate am scris un articol pe Pandora's. Se pare ca pana la urma este vorba si de sansa.

Etape

M-am pierdut printre amanunte, dar si probleme mari. Dar parca nu sunt doar ale mele. Ajungi intr-un moment in care le mai porti si pe ale altora, ca asa e in viata. Unii se consuma, iar altii traiesc mult. Cu toate astea in ultimul timp am auzit multe povesti de viata. Si de asemenea am realizat ca se intampla sa asist la un proces de dobandire a intelepciunii, a definitivarii unor personalitati, care erau conturate, dar parca acum e ceva mai mult. Iar asta li se intampla prietenelor mele bune, nu sunt multe, dar sunt ale mele. Si uite asa ajung si eu sa trec prin acelasi proces. Si am mai avut o revelatie azi. Daca vreti sa stiti despre ce e vorba cititi pe Pandoras.

Sa ne odihnim

"Dumnezeu a creat lumea in sase zile, iar in ziua a saptea s-a odihnit"! Daca si Cel care este Atotputernic se odihneste noi muritorii de rand cu siguranta avem nevoie de asta. Asa ca eu respect acest principiu si sunt mai mult decat fericita ca azi e vineri. Chiar daca nu pot spune ca a fost tocmai o saptamana fericita. De aia trebuie sa ma refac. Oricum rezumatul saptamanii vazute prin ochii mei il puteti parcurge in articolul de pe Pandoras - Impreuna la bine si la rau!. Si daca tot e vineri as face inca o recomandare de lectura, un articol scris de Alecu Racoviceanu. A da, ca uitasem. Am descoperit de jumatate de an This is my suit. E un blog romanesc, dar a capatat faima in timp. Eu il urmaresc cu interes. Fie criza cat de grea eu de moda nu pot debarasa.

Iubirile trecute

Ei bine sunt si de astea. Ce cred despre ele am scris pe Pandora's.

O intrebare, zeci de raspunsuri

Aseara aveam o intrebare la care nu gaseam un raspuns satisfacator de ceva timp. Si cu sufletul cum ramane?, iar cititorii de pe Pandora mi-au raspuns.

"Am fost intrebat de un copil de 4 ani daca jucariile au suflet si i-am raspuns ca au, pentru ca au fost facute cu dragoste de oameni care si-au imaginat bucuria copiilor in ale caror maini urmau sa ajunga. I-am spus ca, in tot ceea ce facem fiecare dintre noi, este putin din sufletul nostru. I-am spus ca avem din ce in ce mai mult suflet, pe masura ce punem din el in lucrurile pe care le facem, ca – in loc sa se imputineze – sufletul nostru sporeste cu fiecare particica pe care o daruim.

Nu stiu daca a interpretat spusele mele in exact sensul la care ma gandisem eu, dar privirea lui mi-a aratat ca nu aruncasem seminte in piatra seaca si ca “rotitele” lui pornisera a se invarti pe un subiect nou pentru el.
Imi place sa vad sufletul ca pe un dar primit de fiecare dintre noi, o bucatica din infinit si din divinitate, materie prima ce ne este oferita si pe care suntem lasati sa o modelam dupa priceperea fiecaruia pentru ca, la ceasul nestiut al “examenului final” sa fim judecati dupa modul in care am stiut sa folosim ceea ce ne-a fost dat in timpul acordat.

Daca simte si gandeste? Atata timp cat poate fi frant, ranit, zdrobit, nu este oare evident?

Daca vorbeste? Cu glas mai soptit sau mai raspicat, sufletul fiecaruia vorbeste, doar urechii ii trebuie un oarecare exercitiu pentru a-i putea descifra spusele", este ceea ce spune Giovani despre suflet. Si uite asa unele dubii au fost inlaturate.