Încep să adun experiențe și momente. Încep să îmi clarific, pe zi ce trece, ce mă bucură. Senzații, mâncăruri, principii, cărți, filme, oameni.
Zilele dedicate mie sunt cele mai prețioase. La fel cum mă bucură când îmi cheltuiesc banii pe mici ședințe de relaxare la cosmetică. Cu alea rămân.
Apreciez cu o candoare rară acele dimineți când primesc sms: Mi-au făcut o cafea foarte bună.
Ador, în continuare, să merg desculță. Cred că asta e unul dintre lucurile care îmi lipsesc enorm de când m-am mutat în București.
Mirosul de ardei copți, mirosul de vinete coapte, gustul scrâjelelor, limonada și lista micilor plăceri vinovate poate continua.
Îmi place că e acea perioadă în care se cristalizează prieteniile. Fără gesturi dramatice pentru a adera într-un grup, ci doar viața de zi cu zi povestită dramatic, ironic sau cu umor persoanelor care ți-au fost alături, într-un fel sau altul, în ultimii ani.
Mă satisface detașarea cu care văd lucrurile despre care acum 2 - 3 ani credeam că, dacă nu le dețin, nu sunt completă.
Relaxarea de a purta ce vreau eu, pentru că așa am avut chef. Puterea de a spune nu, cu hotărâre, dacă constat că nu e în regulă.
Evident că nu e totul perfect, dar cu pași mici lucrurile se îmbunătățesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu