Pipai si poti sa strigi cu voce tare: exista! Plus placerea pe care o resimti cand doar o privesti si iti imaginezi ca o sa fie exploziv. Intotdeuna am emotii. Uneori visez in secret ca o sa ma fac candva mare si o sa imi reuseasca si mie.
Mirarea eterna, care nu poate fi inca rezolvata de creier, e combinatia de imponderal, dar cu efecte ravasitoare, si placerea de a atinge...paginile unei reviste, mai ales ca este vorba de una de povestiri.
In acest iures, cand ajungem uneori sa citim mai mult etichetele produselor, Revista de Povestiri a implinit un an. Miercuri seara, in Music Club, "parintii" ei au povestit despre greutatile pe care le-au intampinat si le intampina...pentru ca intr-adevar e foarte greu sa existi in print si, in acelasi timp, sa le oferi cititorilor material prim pentru o evadare in lumea imaginatiei.
E greu sa stapanesti cuvintele, sa le strunesti, ca ele sa capteze imaginea atunci cand ajung in mana cititorului. V-o spun din experienta, asa ca merita sa sustineti in continuare Revista de Povestiri. Eu urez echipei mult succes pe viitor si la cat mai multe petreceri aniversare...cam 100 cel putin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu