Un altfel de 1 Decembrie

Stiu persoane care au plecat din Romania pentru ca au vrut altceva. E vorba de o alegere personala.

Stiu amici care imi spun ca isi doresc sa faca lucruri mari aici in tara, dar nu reusesc, asa ca unii au ajuns sa se autodenumeasca romantici.

Am alti prieteni care in ciuda problemelor nu abandoneaza. Am alti prieteni care lucreaza de dimineata pana noaptea pentru ca isi doresc ca peste cativa ani sa plece pe o insula, unde sa traiasca linistiti.

Stiu persoane inteligente care au avut momente grele, dar nu au renuntat si au reusit cumva sa iasa la liman si sa ii faca si pe cei din jur sa vada ce au de oferit.

Mai sunt si oameni care profita, pentru ca uneori tara asta iti ofera multe "oportunitati" in acest sens, dar pe astia incerc sa ii ignor, sa imi spun ca nu i-am cunoscut niciodata.

Stiu persoane care in ciuda birocratiei de care au parte cand isi doresc sa faca treaba continua sa fie corecti, pentru ca asa stiu ei sa contribuie la viata lor si, implicit, a societatii.

Il stiu pe tata, care desi a calatorit foarte mult, a ales sa traiasca aici. Inca ii place mult si nu cred ca ar fi plecat vreodata de acasa.

Mai stiu o persoana foarte apropiata mie care a avut un job bun in afara si totusi s-a intors. Nu i-a placut.

Nici eu nu mi-am dorit cu adevarat sa plec de aici. Pentru ca inca stiu ca se poate. Nimic extraordinar nu se face fara efort si nicaieri nu exista locul perfect.

De aceea cred ca putem sa ne adaptam, sa ne plangem mai putin, uneori sa renuntam la comoditate ca sa vedem ce avem si ce putem sa facem cu ce detinem.

Si nu e vorba de un optimism exagerat care m-a cuprins brusc (departe de mine sa cad in capcana asta), ci de realism si spirit de observatie.

Cu bune si rele traim in Romania si ar trebui sa renuntam la ideea negativa "ca asta ne ocupa tot timpul" cu "asta ne-am dorit si nu regretam".