2012, anul în care nu mi-am imaginat, când eram copilă, că voi ajunge să îl trăiesc. Brusc se apropie de final.
În ianuarie am schimbat macazul, îmi era puţin frică, dar, în linii mari, s-a dovedit că a fost o decizie înţeleaptă.
Am ajutat la naşterea unui proiect, care a crescut, a avut parte de condiţii vitrege, dar ţin mult la el şi sper să meargă mai departe.
A fost un an agitat, cu temeri, cu frustrare, bucurii, vacanţe, nervi că am dat peste persoane incompetente, care deţin funcţii de conducere.
2012 a fost anul mirărilor, mai mult ca oricând am ajuns să îmi spun: "Niciodată nu spune niciodată".
Dacă ar fi să îl rezum la o imagine este ceea de mai jos:
2012: Puterea "roşului", curajul de a merge mai departe, chiar dacă îţi acorzi o pauză ca să îţi dai seama încotro apuci, să te bucuri de ce îţi place, să crezi, să vrei, să îndrăzneşti.
2012 într-un cuvânt: mirare.
Mulţumită lui Ionuţ am "redus" anul la o fotografie.
Un comentariu:
imi place poza aleasa:) multumesc:)
Trimiteți un comentariu