marți, 18 septembrie 2012

Amara de luni

Cine ar fi crezut că e atât de greu să comunici? Mai ales că la început a fost Cuvântul. Îmi e greu să cred că nu am reuşit să îl stăpânim cu adevărat după mii de ani şi stăm cel mai prost tot la capitolul comunicare. Ori vorbim prea mult, ori deloc, ori urât, ori cu venin, dar foarte rar comunicarea îşi atinge adevăratul scop şi potenţial.

Nu putea să existe o altă soluţie?

3 comentarii:

Stoia Daniel spunea...

Ai fost copil, ai trait copilăria, ai vrut să vorbești...Și brusc cineva ți-a zis să taci.
Ei bine, acel cineva a facut o greșală. Faptul că ți-a zis să taci, te-a pus pe gânduri și data viitoare ai tacut când ți s-a cerut să vorbești.
Generalizez.

Irina Mirela Ursu spunea...

Daniel: Si asta e o explicatie valida

Anonim spunea...

bre monce tuj tujetu mumice?