Anotimpurile au propria senzualitate, desi eu exclud iarna din acest top. Daca primavara ma cuprinde o framantare ca vreau mai mult si ma lupt sa ma scutur de astenie, vara ma simt intr-o verva permanenta. E ca o petrecere continua, iar momentele de somn prelungit sunt ca un vis mult dorit. Toamna fur franturi de soare, imi scot din sifonier sosetele de scolarita si ma afund printre fructe si frunze pastelate. Insa, cand vine iarna incep sa amortesc. E anotimpul in care ma cocosez, la propriu. Corpul meu nu suporta infuzia de haine groase drept urmare imi este frig tot timpul, iar muschii se contracta si ingheata. Iarna e anotimpul in care pierdem legatura cu propriul corp, suntem incorsetati de sosete incomode, ne miscam ca robotii din cauza hainelor supradimensionate. Iarna se pierd momentele "Marylin Monroe". Frigul te priveaza de utilitatea degetelor, iar caciula ascunde parul in vant. Deci, cu siguranta, iarna nu are nimic senzual in ea. Dar daca imi aduce cineva argumente pertinente, poate o sa ma razgandesc, desi ma indoiesc sincer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu