Modelul meu in viata este....tata

Avem inclinatie sa ne cautam modele in persoanele care au dobandit deja notorietate, faima, si, mai nou, mediatizare. Orbiti de lucrurile indepartate, le omitem pe cele de aproape sau le uitam. Si eu mai fac greseala asta. Dar pacatul marturisit este pe jumatate iertat, drept urmare incerc sa repar "gafa". Tata mi-a reamintit in ce consta valoarea unui adevarat model, adica cel care vorbeste prin faptele sale. E o persoana ambitioasa, disciplinata si autodidacta. A iesit la pensie printr-o imprejurare nefericita, dar nu s-a lasat batut. A cautat alternative si a muncit in continuare. A ajuns in punctul in care trebuia sa o ia de la capat. La 50 si ceva de ani s-a apucat de invatat, mai ceva ca un student eminent. A fost dezamagit si frustrat cand concurentul, sprijinit de pile, a copiat si a obtinut rezultate mai bune. Dar nu a renuntat. Cand i s-a oferit o alta oportunitate s-a apucat iar de studiat. De cate ori il sunam imi spunea ca invata. A luat un alt examen cu brio. Acum s-a apucat de apicultura. In seara asta il ascultam fascinata cum imi povestea, cu pasiune si entuziasm, cum are grija de cei doi stupi de albine. A citit carti, s-a documentat si are grija de albine, ca si cum ar fi copiii lui. Sunt foarte mandra de el. Imi doresc sa am si eu energia, dedicarea, pasiunea si ambitia lui. Inca se reinventeaza, iar asta e unul dintre secretele unei vieti implinite. Tata e unul dintre modelele mele.