Stau bine cu autocenzura si autodisciplina la unele capitole din viata mea, dar la altele sunt dezastru. Pe de alta sunt constienta de ceva timp cand deraiez si incerc, cu mari eforturi, sa ma readuc pe fagasul normal, sa imi stavilesc pornirile si sa rationez. Insa mai stiu ca reactionez uneori ca un copil care vrea jucaria, iar daca nu o are i se pare si mai minunata. Oki nu dau din picioare, nu ma tavalesc pe jos, dar mi se pare ca e vorba de ceva minunat. Si uite asa imi spun cam ce isi spunea si vulpea cu strugurii acrii. Parca si mie mi-e greu uneori sa fiu in locul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu