Ce putem invata de la italieni?

Desi am fost plecata de foarte multe ori acasa, de data asta am vazut oamenii de acolo altfel. Parca ochii mei s-au deschis mai mult si am reusit sa vad ce pana acum evitam sa vad. Am zarit acolo licarul de speranta care pare pierdut in orasele mari. Acolo lumea nu vorbeste tot timpul despre criza, un subiect mult prea discutat in ultimul timp. Si-au pus hainele de sarbatoare, costumele populare, si impreuna cu cei dragi s-au bucurat. Unii au venit si altii au plecat, dar s-au reunit. Am regasit o parte dintr-un obicei care m-a impresionat in Italia. Timp de trei luni cat am stat acolo am participat la mese bogate, in prag de seara, la care se reuneau toti membrii familiei. Era placut, lumea radea, manca si se bucura. Aici lumea e grabita, divizata si nu au timp sa se reuneasca ca sa ia masa impreuna. Un amic de-al meu imi spunea ca nu ii place Bucurestiul pentru ca seara toata lumea fuge la casa lui si nu au timp unii de altii. Intr-un fel are dreptate. Asa ne pierdem o parte din prieteni, o parte din viata, o parte din noi. Timpul insa nu este pierdut, vine vara, e vreme frumoasa. Numai bine de iesit cu prietenii sau colegii.