Nimeni si nimic nu poate sa imi fure...

Vreau sa cred ca undeva in subconstientul unei fiinte se ascunde ceva atat de adanc incat nicio sedinte terapeutica nu poate sa scoata la suprafata, ceva de nu s-a studiat pana acum si sa intreaca cu mult conceptul de genialitate. Pana la urma urmei talentul se defineste prin ceea ce esti si nu prin ceea ce incerci sa devi doar de dragul celor din jur. Placerea de a face ceva se naste din faptul ca te reinventezi in fiecare zi ca sa poti sa mergi mai departe. Indiferent de munca pe care o faci iti dai seama ca si cifrele se schimba de la o factura la alta daca tu vrei sa vezi asta. Nimic nu se poate compara cu placerea de a vrea sa fii tu insuti, indiferent de natura imprejurarilor prin care treci. Si pana la urma urmei nu trebuie sa ne judecam faptele si gandurile pentru ca viata e facuta sa o traiesti acum. Uneori strategiile pe termen lung iti alimenteaza temerile si iti taie din elanul pe care ti-l construiesti in fiecare minut, sau viceversa. Doar gandul ca poti sa te plimbi cu picioarele goale prin apa unui rau de munte vara iti poate spune ca tu simti asta diferit fata de restul. Fiecare scop in sine ascunde un ideal care nu poate fi depasit de niciun scenariu murdar. Realitatea ca tot mai multi oameni cu adevarat negri traiesc in jurul meu ma face doar sa vreau sa ma refugiez in realitatea mea si simpla nevoie de am cumpara ceva. Pana si zilele ploioase isi au rostul lor pentru ca te face sa iti doresti sa traiesti ca sa prinzi o zi cu soare in care sa razi si sa te bucuri. Altfel nu ai realiza importanta lor asa cum altii nu realizeaza ca banii sunt un concept pe care il poti trata exact asa cum vrei tu. Nici lipsa nici prezenta lor nu te pot impiedica sa fii o persoana creativa care stie ce vrea, cum, cand unde si de ce vrea ceva. Nu o sa imi las aripile sa mi se franga doar pentru simplul fapt ca altii si le-au frant pe-ale lor. Am dreptul sa cred ca pot sa zbor daca asta vreau si nimeni si nimic nu poate sa imi ia asta.