marți, 2 decembrie 2008

Frica cea de toate zilele


Chiar daca viata mea o pot asemana cu un mare puzzle niciodata nu am gasit prea multe piese care sa se asemene cu frica. Pentru mine cuvantul frica are doua sensuri: negativ si pozitiv. Frica pozitiva o atribui celei de o forta divina, fata de Dumnezeu si fata de sentimentul ca as putea sa ii dezamagesc pe cei din jurul meu cu actiunile mele. Mi-e frica sa stau mai mult de vorba cu mine si sa imi dau seama ca sunt atat de simpla si ingloadata in rutina, incat ma intristez si devin o posomarata.

Mi-e teama ca odata cu iubirea ma expun riscului de a suferi; mi-e frica sa raman singura fara cei pe care ii iubesc. Dar pana la urma nu mi-e frica sa zambesc chiar daca am pierdut banii pe cheltuieli si nu mi-e frica sa merg noaptea singura, doar asa pot sa imi dovedesc ca pot sa alerg cand sunt la ananghie. Indiferent prin ce voi trece prin viata imi voi dovedi mereu ca nu are rost decat sa cred in aceea frica pozitiva care ma ajuta sa fiu echilibrata si sa nu ma tem de balauri, de bau- bau, sau de teama ca nu voi reusi in viata.

Frica este un element prin care ne dezvoltam capacitatile de a deveni oameni rationali si increzatori in fortele proprii!

2 comentarii:

madalina ionescu spunea...

nu te teme!

Anonim spunea...

N-ar trebui sa-ti fie frica de esec cand vorbesti de iubire, daca nu te dedici ei si te temi s-ar putea sa se destrame.