Post aniversar.... De ce m-am apucat din nou de școală

Acum un an mă frâmântam. Urma să iau o decizie neașteptată pentru mine. Să mă apuc din nou de studii.

Trecuseră ceva ani de la terminarea facultății și nu eram sigură dacă vreau să o iau de la capăt cu examenele și să merg la cursuri. Considerentele erau practice, legate strict de timp. Mă întrebam cum o să reușesc să mă duc și la muncă și la școală. Pentru că eram conștientă că nu mai merge cu jumătăți de măsură.

Cam o săptămână a durat procesul decizional. M-am apucat să scriu lucrarea cu care urma să mă prezint la admitere, să fac actele, să mă înscriu. Eram emoționată și entuziasmată în același timp.

În ziua examinării nu mai aveam emoții. Mi-am luat o zi de concediu și m-am dus liniștită. Eram singura fără părinți sau vreun însoțitor. Și totuși mi se părea că acolo trebuia să fiu.

Până mi-a venit rândul am asistat la prezentările altor candidați. Am zâmbit când le-am observat inocența de care dădeau dovadă. Așa eram și eu la vârsta lor. Însă le-am admirat entuziasmul.

Examinarea mi s-a părut un dialog plăcut, nimic exagerat. Mi s-a spus că am uitat să trec bibliografia separat. Upsss... Așa era. Mi-a fost ușor să scriu. După două săptămâni am aflat rezultatele. Eram admisă la masterul de Jurnalism Politic, Facultatea de Jurnalism, Universitatea din București.

Am fost fericită și entuziasmată. Partea mai grea a început în octombrie. Mi-am schimbat programul ca să pot merge și la cursuri. Și mărturisesc că nu am regretat niciun moment. Chiar dacă ajungeam acasă după 13 ore.

Am luat o decizie bună. Chiar dacă au fost weekend-uri în care am muncit și totodată am scris proiecte. Sau seri în care am citit pentru seminarii. Ceea ce știam din practică se completa cu partea teoretică.

Altul este acum punctul de vedere și capacitatea mea de înțelegere în comparație cu perioada facultății. E mult mai ușor să îmi dozez efortul și să prioritizez pentru că știu ce vreau, pentru că sunt conștientă că nu e cazul să îmi fur singură preșul de sub picioare și că orice învăț nou e pentru mine. Nu e doar o obligație impusă de vreun profesor.  Orizontul e prea mare ca să fie îngrădit.

Totodată, profit din plin de experiența de a fi din nou în bănci, de a scrie pe ultima sută la un proiect care trebuie predat, de a reînvăța să scriu o lucrare bună, de a mă lupta cu obișnuința scrisului jurnalistic și a merge mai mult spre cel academic.

Un prieten îmi spunea că din ce știe el sunt singura persoană entuziasmată de ce învață la master. Chiar sunt. Am terminat primul an. Sunt în vacanță în timpul ce îmi rămâne după job. Și profit.

Spre final ca un sfat recomand tuturor, dacă au ocazia, să învețe lucruri noi. Pentru că merită să îți lărgești orizontul.

Nu te juca cu inima ta!

Cu inima nu e de joacă. Inima aia care bate și vă ține în viață, la propriu. Vă spun din experiență. Din varii motive am ceva probleme cu tensiunea.

Până m-am prins despre ce ar fi vorba am avut trei zile cu durere permanentă de cap. Eram disperată. Am înghițit nurofenul ca pe bomboane. Zile grele și dimineți la fel.

Fac față prin sport și multă apă. Din când în când și un nurofen. Ideea e că nu te joci când e vorba de probleme de genul asta.

De ce spun asta? Pentru că uneori avem tendința să amânăm...că o să fie bine. Dar nu e chiar așa.

De exemplu, bolile cardiovasculare sunt principala cauză a mortalității în rândul românilor.

În fiecare zi, în România mor 40 de oameni prin infarct miocardic. Raportul făcut public în anul 2012 relevă că anual, 60% dintre decesele înregistrate în România au fost cauzate de boli cardiovasculare, 18% de diferite forme de cancer, iar 5% de boli respiratorii, precizează Asociația Română a Producătorilor Internaționalide Medicamente (ARPIM).

Ca să vă asigurați că aveți o inimă sănătoasă puteți trece pe la clinica de cardiologie CardioClinic, care oferă servicii medicale de cardiologie (inclusiv o gamă completă de investigații noninvazive, ecocardiografie) precum și în specialitățile endocrinologie, neurologie, diabbet și boli de nutriție, medicină internă și ecografie generală.

CardioClinic este singurul laborator privat de ecocardiografie din România acreditat de Societatea Europeană de Cardiologie – Asociația Europeană de Imagistică Cardiacă, ceea ce certifică standardele înalte practicate în cadrul clinicii.

Echipa medicală este formată din medici primari cardiologi sau cu alte specialități cu o bogată cazuistică și peste  15 ani de experiență în spitale universitare renumite dinBucurești: Institutul Național de Boli Cardiovasculare Prof. CC Iliescu-Fundeni, Spitalul Clinic de Urgență Floreasca și Spitalul Colțea

Și cei mai tineri ar trebui să facă asta.

Incidența infarctelor în rândul tinerilor a crescut. Avem infarct la 40 de ani, dar și cazuri la 20-30 de ani. Principalii factori de risc pentru infarctul la tineri sunt fumatul și  stresul.  La aceștia se adaugă dieta,  stilul  de viață  dezordonat,  sedentarismul  șiconsumul de droguri.

Hipertensiunea  la  copii  a  devenit  o  problemă  -  unul  din  10-15  copii  are  valori tensionale peste  cele  recomandate. Aceasta  este  influențată  de  factori  de  risc precum supraponderabilitatea, urmarea unei diete sărăcioase sau lipsa unui program zilnic  de exerciţii  fizice.

Pe  lângă acești factori,  există  o serie  de boli  congenitaleresponsabile  de  hipertensiunea  la  copii;  astfel,  toți  copii  hipertensivi  trebuieinvestigați și urmăriți de un medic cardiolog.

Un exemplu de bune practici

Nu mă omor după mesajele motivaționale, dar sunt conștientă că succesul vine în urma unor acțiuni susținute.

Mă încearcă regretul de multe ori când îmi dau seama cât de rar scriu aici. E o formă de abandon, dar nu total. Țin mult la acest mic proiecțel, pentru că este o parte din mine.

A crescut o dată cu mine, în ciuda pauzelor lungi de ”tăcere”. Dar cum aici s-au regăsit articole din sfera privatului cred că întelegeți că mai rar nu e neapărat mai rău.

O experientă recentă m-a făcut să revin aici. Nimic ieșit din comun, ci mai degrabă o poveste de ”bune practici” și păr.

Mama s-a tot chinuit să mă facă să înțeleg o serie de concepte legate de înfățișarea unei domnișoare. Adesea avem păreri împărțite. Nu prea ne punem de acord, aproape niciodată, asupra stilului vestimentar.

Eu nonconformistă, ea m-ar vrea mai degrabă elegantă. Am ajuns la un compromis. Când suntem împreună sunt moderată.

Următoarea ei problemă a fost legată de aspectul părului. Mai tot timpul îmi spune că trebuie să arate ca recent ieșit din mâinile hair stylistei. Nu o contrazic, dar în fiecare dimineață întâmpin o masivă rezistență.

Ori e ciufulut, ori încâlcit și așa mai departe. Am încercat să îl disciplinez cu diverse mărci de șampon, rezultate temporare, nimic spectaculos.

Dar recent l-am descoperit pe ”THE ONE”. Din întâmplare. Cantitate mică. S-a terminat foarte repede. Eu panicată, păr nefericit. Acțiuni intense de a-l găsi pe piața locală.

Șanse spre zero. Dar nu am renunțat și am intensificat căutările pe Internet. L-am găsit la o singură firmă, care vinde doar lanțurilor hoteliere. Așa că am trimis un email aici  fără prea mari speranțe.

La scurt timp am fost contactată de cei de la  Cleaning Logistic. Am primit informațiile necesare și au făcut tot posibilul să ajungă la mine produsul mult râvnit.

Eu zic că așa se fac afaceri. Au făcut un client fericit, adică pe mine. Le doresc mult succes și pe viitor, pentru că o să mai am nevoie de produsele lor.

Keep Calm And Be A Princess

Oameni și oameni am putea spune că există pe lumea asta. Așa și este. Nu de diversitatea lor vreau să mă leg astăzi.

Altceva mă frământă. Oamenii care se consumă. Eu sunt așa. Nici nu știu dacă e potrivită descrierea, dar eu așa simt, ca un consum de tot, combustie uneori.

Am momente și situații în viață care mă consumă. Nu se vede, dar am mine totul se consumă, ideile și scenariile nu contenesc, mă agit, mă frăsuiesc, îmi imaginez ca se termină lumea în următoarea oră, văd doar soluții radicale.

Obosesc fizic de atât de mult consum. Cad propriilor capcane. Nu mă pot abține. Toată lumea îmi recomandă să mă relaxez.

Cine înțelege despre ce vorbesc și știe cum pot tempera acest consum să îmi spună. Vreau sa îmi însușesc Keep Calm!

Și pentru voi Keep Calm că vine Paștele!

Gânduri răzlețe despre intimitate

Mă simt vinovată că nu am timp să scriu și pe blog. Am ajuns în situația în care scriu pentru alții, dar pentru mine nu mai apuc să fac asta.

E ca un cerc vicios, împart timpul în așa fel încât să nu am impresia că nu îl irosesc. Mai fac uneori excese.

Cum prind o zi liberă îmi aloc mai multe ore pentru un somn sănătos. E un răsfăț la care nu am renunțat încă.

Nu apuc să povestesc despre evenimentele mișto care se organizează în București și deși îmi propun să ajung la multe dintre ele nu apuc sau când îmi aduc aminte sunt deja o ”amintire”.

Și totuși nu îmi pare rău, pentru că ritmul mi-l stabilesc eu. Când simt nevoia să fiu în mijlocul evenimentelor sunt, în rest îmi fac timp pentru mine, pentru noi și pentru activități dedicate propriilor nevoi.

Am scăpat de ”presiunea” unei vieți sociale care să dea bine. Pe zi ce trece, pun din ce în ce mai mare preț pe intimitate.

Cred că așa se întâmplă când zi de zi înveți secretele mediului dinamic online, unde lumea se ”dezbracă”, fără să vrea de secrete. Încerci să le ții cât mai ascunse pe ale tale, că să ai tu timp să te bucuri când te descoperi înainte să o facă alții.

Nu militez pentru o viață antisocială, ci doar pentru una plină, dar discretă.