2012 într-un cuvânt şi o poză

2012, anul în care nu mi-am imaginat, când eram copilă, că voi ajunge să îl trăiesc. Brusc se apropie de final. În ianuarie am schimbat macazul, îmi era puţin frică, dar, în linii mari, s-a dovedit că a fost o decizie înţeleaptă. Am ajutat la naşterea unui proiect, care a crescut, a avut parte de condiţii vitrege, dar ţin mult la el şi sper să meargă mai departe.

A fost un an agitat, cu temeri, cu frustrare, bucurii, vacanţe, nervi că am dat peste persoane incompetente, care deţin funcţii de conducere. 2012 a fost anul mirărilor, mai mult ca oricând am ajuns să îmi spun: "Niciodată nu spune niciodată".

Dacă ar fi să îl rezum la o imagine este ceea de mai jos:

2012: Puterea "roşului", curajul de a merge mai departe, chiar dacă îţi acorzi o pauză ca să îţi dai seama încotro apuci, să te bucuri de ce îţi place, să crezi, să vrei, să îndrăzneşti. 2012 într-un cuvânt: mirare. Mulţumită lui Ionuţ am "redus" anul la o fotografie.

M-am săturat

M-am săturat de jumătăţi de măsură, în viaţă, în profesie, în dragoste, în relaţii. La fel cum m-am săturat de cei care atunci când le era bine, ignorau răul din jur, iar acum când roata s-a întors critică răul altora, iar cel de care ei erau vinovaţi, cu puţin timp în urmă, l-au ascuns, chiar de subconştientul lor, dormind liniştiţi. Există bine şi în tabăra duşmanului, iar dacă recunoaştem asta nu ne ştirbeşte din personalitate. Dacă nu putem face asta cred că e mai bine să tăcem din gură, să nu criticăm, doar de dragul de a avea o opinie. M-am săturat să îmi fie dor şi mă tem că dorul asta o să mă macine toate viaţa, indiferent de ce voi face sau cu cine voi fi. Pe de altă parte, am început să mă bucur de faptul că am realizat că anticiparea e bună.

Procente

Procente, procente, candidaţi, exit-poll-uri, cam astea văd de ieri încoace. Procente la prezenţă, la sondaj exit poll, la rezultate parţiale şi la rezultate finale. Alegerile nu sunt amuzante pentru mine, chiar deloc. Numai semnul de % îl văd în faţa ochilor. Riscurile meseriei.

Pe de altă parte unele lucruri sunt irelevante, o minoritate a decis ce majoritate să conducă o altă majoritate, care nu a dat doi bani pe viitor, dar sunt sigură că va ridica tonul, cu corul nemulţumiţilor de toate şi de toţi.

Cu toate astea, sinceră să fiu mie una mi-ar prinde bine un concediu. Unul mai lung aşa. Dar mai am de trecut nişte hopuri ca să mă pot relaxa pe bune!

Centrul

Suntem centrul a ceva. De la noi se întind legături, care ţes o pânză, iar mai devreme sau mai târziu ajungem să realizăm că trăim într-o lume foarte mică. Oameni care se aflau în acelaşi loc, în acelaşi timp, ajung să se întâlnească ulterior. Deşi există situaţii în care se ştiu şi totuşi împart o relaţie artificială. Din fericire, după ani ajung să poarte "acea" discuţie degajată, incitantă, antrenantă şi plină de suspans. În altă ordine de idei chiar vin alegerile, respectiv duminică. Aşa că am scris o analiză a campaniilor electorale din 1990 până azi, excluzând pe cea prezentă, care se termină sâmbătă. 1990-2008: Două decenii de alegeri și campanii prin ochii presei timpului poate fi citită, în mare parte, pe Context Politic. A fost un exerciţiu util, după cum sper să fie şi o lectură pe măsură.

Exercitii de respiratie

Ma surprind reactionand ciudat la ultimele evenimente/obstacole/nesiguranta/haos de care am parte. Inca nu imi dau seama daca golul imens e emotie, semn al unei iminente crize de bila, revolta, determinare sau resemnare. S-a dovedit ca de multe ori ca toate se amesteca, dar cea mai palpabila si greu de suportat e diskinezia biliara. Corpul are grija sa spuna de fiecare data cand o "arzi" aiurea. Cert e ca muncesc mult, iar cand nu o fac ma izolez de multe lucruri. Asa e cel mai bine. Astept sa se termine, ca sa vad si eu mai clar. Azi, printre picaturi, am stabilit, de comun acord, in urma unui dialog delicios, ca in rai o sa fie fluturi aurii, cu aripi dantelate. Va las si pe voi sa adaugati lucrurile pe care le anticipati ca o sa faca parte din rai, oricare ar fi raiul.