TVRinfo.ro

Cand eram mica tata ma plimba mult. Pana la 12 ani prin tara, dupa care am mers amandoi prin Europa. Inainte de plecare eram super emotionata. Nu dormeam noaptea de incantare.

Era un nou inceput. La inceputul anului am fost la fel de emotionata, imi schimbam locul de munca. De atunci sunt incantata in fiecare zi. Ieri emotiile erau crescute, iar cand am lansat online noul site de stiri al televiziunii romane am fost fericita. Lucrez alaturi de cea mai misto redactie la www.tvrinfo.ro

Ne gasiti si pe twitter, pe Facebook si pe Google Plus.

Pe unii colegi, respectiv Oana Dan si Vlad Stoicescu ii puteti citi si pe Romania de la Zer0.

Nevoie de schimbare

Nu pot, nu inteleg sau nu vreau. Aceleasi principii le aplica si altii. Drept urmare timpii nu se mai potrivesc, iar noi suntem tot mai dezorientati. Niste oameni politicosi, care se prefac ca nimic nu se intampla, dar tot mai singuri. Lumea se schimba. Pentru ca nu sunt confortabili cu ei insisi, fac alegeri gresite in viata societatii. De aici se naste haosul. De aici ne transformam in extremisti, nationalisti sau xenofobi. Iar trebuie sa reinvatam sa ne iubim, dar nu in extremis, ci doar atat incat sa ne transformam in oameni increzatori, cutezatori si gata pentru schimbari, pozitive, in viata familiei, a societatii si a tarii.

Platitor de impozite si taxe.....ba pe-a.....

Statutul de cetatean cinstit, care isi plateste taxele si impozitele, se dovedeste a fi unul plin de frustrari si nervi. De trei luni ma chinui sa ma inscriu la o alta casa de sanatate. Mi-am imaginat ca o sa fie o aventura, dar nu atat de sinuoasa cum se dovedeste a fi. Am incheiat anul 2011 cu toate taxele la sanatate platite, de fapt am platit mai mult decat trebuia. Mi-am pregatit mapa cu acte, am stat la coada vreo 30 de minute, ca sa ma inscriu la alta casa de sanatate. Surpriza: nu aveam adeverinta care sa ateste ca am incheiat contractul cu cealalta casa de sanatate. Oki. Am pregatit o alta mapa cu documente, le-am depus, cu cererea de rigoare. Mi s-a spus sa astept o luna. Am revenit cu un telefon sa verific daca pot sa ridic adeverinta. Nu destul ca nu era gata, dar functionarul a spus ca nu stie ce sa scrie pe ea, ca el nu a facut niciodata asa ceva. Cu explicatiile de rigoare a ramas ca pot sa ma duc sa o ridic peste doua saptamani. Cand m-am dus sa imi iau in sfarsit adeverinta am aflat, cu stupoare, ca nu e gata si ca trebuie sa mai aduc alte adeverinte, documente, pentru care voi mai scoate niste bani din buzunar. Ce rost mai are sa iti platesti taxele si impozitele la zi daca ajungi sa fii bataia de joc a cuiva? Inca sunt nervoasa!

Ce am mai citit

"Este oare credinta in Dumnezeu un act de curaj? Ei bine, la nivelul de jos ar putea fi un act de curaj, caci, in zilele noastre, putini oameni mai cred in El si este un fel de curaj sa ramai neclintit in aceasta mare apatie. La nivelul de sus, ramane un act de curaj pentru ca ne inalti la nivelul Lui de creatie; iti asumi o pozitie mai inalta decat a unui bot de lut - si asta pretinde oarecare indrazneala. Poate ca te pui la dispozitie si in chip de ofranda, in vederea Judecatii de Apoi: te mai tin nervii? Atunci cand afirmi ca ai credinta in Dumnezeu, esti aidoma copilului care-si ridica mana in clasa. Atragi atentia asupra ta si primesti o sentinta, de fata cu un public: Corect sau Gresit. Imagineaza-ti clipa aceea. Imagineaza-ti fiorul de teama.

Esti mai curajos sa nu crezi in Dumnezeu? Din nou, la nivelul de jos, cere un anumit curaj tactic. Ii spui lui Dumnezeu ca nu exista; si daca exista? Vei fi in stare sa te descurci in clipa in care ti se va arata? Imagineaza-ti rusinea care te va cuprinde. Imagineaza-ti cum iti vei pierde reputatia. La nivelul de sus, declari ca esti absorbit de propria ta nonexistenta. Eu ma sfarsesc. Nu merg mai departe. Nu-ti acorzi nici macar o sansa, cat de vaga, in aceasta privinta. Te declari multumit de faptul ca te vei stinge, refuzi sa-i accepti dominatia ingamfata. Te intinzi pe patul tau de moarte increzator ca ai inteles esenta vietii; te declari, cu semetie, de acord cu vidul. Imagineaza-ti fiorul de teama.

Au fost unii care au crezut in curajul de a rade. Calea de a invinge moartea este sa-ti bati joc de ea; refuzand sa-i acorzi inalta stima pe care si-o aroga, lipsind-o de capacitatea de a starni groaza. Cu o simpla gluma dezarmezi eternitatea. Speriat? Eu, da de unde? Viata eterna? Fac cum ma taie capul. Exista Dumnezeu?"

Julian Barnes- Privind spre soare

Contactul cu realitatea

Intrebi, te intrebi sau esti intrebat....ciclul cunoasterii, care uneori este intrerupt de cei carora le este frica sa dea raspunsuri. Se ascund in spatele propriei lasitati. Pana la urma urmei asta e viata: sa intrebi si sa reusesti sa descoperi si raspunsurile. Din pacate lucrurile sunt deformate de unii. Vorba unui prieten: oamenii se maturizeaza mai greu si si-au schimbat perceptia asupra realitatii, din cauza ca se uita prea mult la televizor (sau alte canale) isi aleg un asa zis model si pierd contactul cu realitatea.