marți, 26 iulie 2011

About life

As vrea sa rastorn lumea cu o simpla idee, care sa contina cuvinte nemaiauzite si formule negandite vreodata de un creier uman. Zilnic apelez, cu o doza de compasiune, sau sub forma de amenintare, la bucata aia mare de creier, despre care oamenii de stiinta spun ca nu o folosesc, sa ma uimeasca, sa imi arate unde se opreste infinitul si altele. Dar revelatiile par sa stea ascunse de mine. Si uite asa ma trezesc ca incerc sa fac o selectie intre discursurile prefabricate ale politicienilor, intre cei care chiar au o stralucire si intre cei care doar profita de ignoranta celorlalti. Saptamanal se aprinde un foc de paie, dupa care nimeni nu mai cauta in cenusa, pentru ca si-a indreptat atentia spre alt "incendiu". Si in acest noian de informatii contradictorii, de vesti teribile, te trezesti confuz. Din cand in cand imi aduc aminte ce astept, adica argumente reale, nu retorica ieftina sau populisme obosite.

luni, 25 iulie 2011

Despre dor

Comportamentul reactiv impulsiv provoaca combustia spontana, care o transforma in vapori pe "Ice Queen". Cand standardul a fost impus, iar stacheta nu a mai fost atinsa de niciun surogat, atunci nu poti decat sa faci o funda draguta, care sa acopere plasturii care impiedica dezmembrarea bucatilor. Si cand te apuca acel dor salbatic, te legi cu cele mai groase funii, iti pui calus la gura si repeti in gand mantra: vulnerabilitatea sentimentala e desueta. Si pentru ca te-ai indopat cu gandirea propagata ca fericirea individuala e musai egoista, taci si mergi mai departe. Mai ai un icnet, te inteapa muschii, iti vine sa strigi, dar iti aduci aminte ca stapanirea de sine e o arta. Asa ca iti ignori corpul, sufletul, si setezi ratiunea.

duminică, 24 iulie 2011

Pro veritas et pro amor!

Pro veritas et pro amor! - e unul dintre principiile care a murit odata cu limba in care a fost enuntat. Acum traim vremuri aiuritoare. Cred ca am intrat in zodia unui intuneric mistificat.

"Cand te trezesti in intuneric singurul lucru pe care trebuie sa il faci e sa te obisnuiesti cu intunericul".



Iar cei care nu se obisnuiesc cu intunericul cauta o lumina. Insa uneori aparentele sunt inselatoare, asa ca Fata Morgana.

miercuri, 20 iulie 2011

Modelul meu in viata este....tata

Avem inclinatie sa ne cautam modele in persoanele care au dobandit deja notorietate, faima, si, mai nou, mediatizare. Orbiti de lucrurile indepartate, le omitem pe cele de aproape sau le uitam. Si eu mai fac greseala asta. Dar pacatul marturisit este pe jumatate iertat, drept urmare incerc sa repar "gafa". Tata mi-a reamintit in ce consta valoarea unui adevarat model, adica cel care vorbeste prin faptele sale. E o persoana ambitioasa, disciplinata si autodidacta. A iesit la pensie printr-o imprejurare nefericita, dar nu s-a lasat batut. A cautat alternative si a muncit in continuare. A ajuns in punctul in care trebuia sa o ia de la capat. La 50 si ceva de ani s-a apucat de invatat, mai ceva ca un student eminent. A fost dezamagit si frustrat cand concurentul, sprijinit de pile, a copiat si a obtinut rezultate mai bune. Dar nu a renuntat. Cand i s-a oferit o alta oportunitate s-a apucat iar de studiat. De cate ori il sunam imi spunea ca invata. A luat un alt examen cu brio. Acum s-a apucat de apicultura. In seara asta il ascultam fascinata cum imi povestea, cu pasiune si entuziasm, cum are grija de cei doi stupi de albine. A citit carti, s-a documentat si are grija de albine, ca si cum ar fi copiii lui. Sunt foarte mandra de el. Imi doresc sa am si eu energia, dedicarea, pasiunea si ambitia lui. Inca se reinventeaza, iar asta e unul dintre secretele unei vieti implinite. Tata e unul dintre modelele mele.

marți, 19 iulie 2011

....

Din cand in cand imi aduc aminte de ea (e cu it). Sta acolo ca o sfidare la adresa mea. Stiu ca in momentul in care o sa o finalizez inseamna ca s-a vindecat complet rana si ramane doar amintirea. As insemna sa fac o analiza lucida a unui timp de care inca nu sunt pregatita sa ma despart, nu vrea sa ii stiu concluziile. Periodic mai adaug ceva, dar renunt, uneori intensitatea nu poate fi traita cum se cuvine. Si poate cel mai trist e ca atunci cand voi reusi sa o termin, nu va fi de fapt niciodata completa. Intregul era din doua parti.