Ca la sfarsit de an

Mai sunt cateva zile pana scapam de anul 2010. A fost un an agitat nu doar din punct de vedere profesional, ci pe toate palierile. Pentru ca e nevoie de raspunsuri m-am gandit sa realizez o serie de articole retrospectiva cu pioni principali din fortele politice care conduc tara noastra. Primul din aceasta serie a fost cu Adrian Nastase. Interviul integral il puteti citi pe Ziare.com. Maine dimineata continua seria...surpriza cu cine....
In rest e munca multa, dar si satisfactiile sunt pe masura in aceste zile. Cred ca pot vorbi si eu de optimism moderat. Desi la inceputul saptamanii am fost cam suparata pe colegii mei din presa. Unii cred ca stiu despre ce e vorba, dar trec eu si peste asta.

Another story - Capitolul IV

A stat sub ochii ei, multa vreme. Mister ascuns in cuvinte, articole si cateva intalniri pasagere, virtuale, dar si reale. Prinsa in treburile, revelatiile si intuitiile feminine, nu a realizat, ca tineretea-i era povara pe care o purta. Era atat de zglobie, dramatica, incat uneori se transforma intr-un val de ignoranta. Traia intr-o lume impodobita de accesorii, dar valul nu il vedea, insa misterul era acolo. Pana intr-o seara, cand din greseala, luata cu alte drame, a primit un sms, la intamplare. Si-a dat seama ca era un numar intr-o agenda, insa important e ca era. S-a reintors la tineretea-i. Insa, cumva, nestiind exact cum, valul ignorantei s-a mai diluat. Si in ziua x, cand l-a revazut, a realizat ce haine grele poarta. Si de atunci se intreaba: Cand indeplinirea unei dorinte arzatoare tine de rezolvarea unui mister, de unde se incepe?...Poate el ii va da raspunsul, desi e mai usor sa gasesti capatul infinitului.

Poetic

Nu-mi presimţi?

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic: O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?

Lucian Blaga

Eu si fotbalul

Rar femei care sa se priceapa la fotbal, iar eu ma numar printre ele. Recunosc ca am avut vreo trei luni de zile, acum 3 ani, cand citeam din scoarta in scoarta Pro Sport si Gazeta Sporturilor. Chiar eram dedicata si incercam sa inteleg cat mai multe, doar faceam parte dintr-o redactie de sport. Numai ca drumurile ni s-au despartit si eu am ajuns sa scriu despre moda, iar acum despre politica. Ciudat drum, nu? Tot atunci faceam parte din categoria femeilor care tinea cu echipa care era antrenata de Razvan Lucescu. Am trecut si peste asta. De vreo jumatate de an am ajuns, asa usor, pe nesimtite, sa arunc cate un ochi spre acest domeniu, sub influenta unei persoane foarte dragi mie. Insa filmul pe care l-am vazut recent mi-a deschis perspectiva. The Miracle Match este un film care vorbeste despre un vis care a fost indeplinit, despre niste oameni care au dat tot ce au putut sa faca istorie.

"On 29 June 1950, at the 1950 FIFA World Cup in Brazil, the United States defeated England 1–0 in a group match. This unexpected result has led to the match being described as the "Miracle on Grass". Mai multe despre acest meci puteti citi pe Wikipedia.

Nu stiu inca, dar e posibil sa devin microbista. Incredibil:)). Sa aveti un weekend superb si poate aveti timp sa va uitati si la film.

Aici e Romania. Conteaza doar?

Mi-a ramas lipita de creier o replica dintr-un film care suna asa: "Aici e SUA. Conteaza doar corpul si visele tale". Si m-am tot gandit cum ar suna, in doua propozitii, sa spun ceva despre Romania. "Aici e Romania. Conteaza doar...."???

Punctele pot fi inlocuite in functie de imprejurari. Una dintre problemele arzatoare ale tarii noastre o reprezinta rromii. In toamna presa internationala era invadata de articole, de aprobare sau condamnare, a deciziei lui Sarkozy de a expulza rromii din taberele ilegale. Nu s-a gasit inca o solutie viabila, sugestii peste sugestii, dar nimic concret.

Si cum de obicei se evita sa se mearga la fondul problemei, dar totusi sa para ca se intampla ceva, un politician roman, adica Prigoana, s-a gandit sa propuna o lege prin care denumirea de rrom sa fie schimbata in tigan, ca sa nu se faca vreo confuzie. Adevarul este ca aici e problema: "confuzia". Normal ca acest lucru nu a ramas neobservat, iar presa internationala a comentat problema. Miercuri a aparut un articol despre asta in The Guardian. Acesta a fost scris de jurnalistul Rupert Wolfe-Murray. Mie mi s-a parut interesanta ipoteza pe care o lanseaza.

"In cazul in care rromii ar putea fi vazuti ca un bun national, nu in ultimul rand in termeni de forta de munca in viitor, intr-o tara cu o populatie in declin, probabil, statul roman si-ar da seama ca ar fi in interesul tuturor sa investeasca in integrarea rromilor, mai degraba decat sa ii ignore. Daca romanii ar aprecia faptul ca Romania este o tara multi-etnica, cu minoritati de mari dimensiuni (inclusiv o minoritate maghiara mare), si-ar da seama ca exista o putere in diversitate. Iar din istoria acestor minoritati ar putea tese o tehnica de consolidare a brandului tarii".

Acelasi jurnalist scrie un alt articol, pe aceeasi tema, in Time. Multi dintre comentatorii romani l-au condamnat pe Rupert Wolfe-Murray ca nu stie despre ce vorbeste. Eu tind sa cred ca are o idee, deoarece locuieste in Bucuresti. Are o experienta vasta, iar ca sa va convingeti de asta cititi despre activitatea lui pe Productive Communication Advisors.

Ma intreb, in cazul unei probleme majore, de ce nu acceptam sfaturile unor profesionisti, dar in schimb mediatizam ideea unui politician ca Silviu Prigoana, care face tot posibilul sa se faca remarcat?

Deci pana la urma "Aici e Romania. Conteaza doar...."....Doar ce???