Si cum ramane cu vara?

Se apropie vara. Teoretic asta. Avand in vedere ca vremea din ultimele zile lasa de inteles ca o sa fie capricioasa si pe viitor. Mai trist e ca perspectiva unui concediu intr-o destinatie exotica devine un ideal greu de atins. Am hotarat cu Houston ca vom face toate eforturile necesare sa ajungem macar la Balcic. Si sunt sigura ca asa o sa facem. Houston nu ma lasa la greu. Si in cel mai rau caz, facem ca Chandler si Joey, din Friends, inchiriem DVD-uri si vizionam cu nesat toate locurile care merita vizitate. E mai ieftin asa si o sa fim doua persoane fericite. O sa avem ce povesti, nu gluma. Se anunta o vara "capricioasa".

Ce putem invata de la italieni?

Desi am fost plecata de foarte multe ori acasa, de data asta am vazut oamenii de acolo altfel. Parca ochii mei s-au deschis mai mult si am reusit sa vad ce pana acum evitam sa vad. Am zarit acolo licarul de speranta care pare pierdut in orasele mari. Acolo lumea nu vorbeste tot timpul despre criza, un subiect mult prea discutat in ultimul timp. Si-au pus hainele de sarbatoare, costumele populare, si impreuna cu cei dragi s-au bucurat. Unii au venit si altii au plecat, dar s-au reunit. Am regasit o parte dintr-un obicei care m-a impresionat in Italia. Timp de trei luni cat am stat acolo am participat la mese bogate, in prag de seara, la care se reuneau toti membrii familiei. Era placut, lumea radea, manca si se bucura. Aici lumea e grabita, divizata si nu au timp sa se reuneasca ca sa ia masa impreuna. Un amic de-al meu imi spunea ca nu ii place Bucurestiul pentru ca seara toata lumea fuge la casa lui si nu au timp unii de altii. Intr-un fel are dreptate. Asa ne pierdem o parte din prieteni, o parte din viata, o parte din noi. Timpul insa nu este pierdut, vine vara, e vreme frumoasa. Numai bine de iesit cu prietenii sau colegii.

Pace...

Pacea este cea mai importanta. Nu uita sa te rogi pentru pace. Asta am invatat azi. Doua propozitii scurte, dar esentiale.

Friends

Am pierdut cativa prieteni falsi, dar azi mi-am dat seama ca am castigat unul care recompenseaza pierderea. Atunci cand se inchide o usa, se deschid altele.

Amuzant de ireal

As vrea ca trupul meu sa fie frunze scaldate in amarul cer de rai. As vrea ca gandul meu sa umple soapte si sa le vand in ambalaje de serai. As vrea ca tu fii o stea sub palisandrul cel ador si impreuna dintr-un trup de roua si de apa sa se nasca un vis. As vrea ca lumea sa ne uite si infasurati in giulgiu de uitare sa ne iubim pana la dispersare. In praf de amintiri sa ne facem casa si din raze de luna sa ne facem patul. As vrea ca fiintele nostre sa fie legamantul unei trainice fericirii intre cer si pamant, intre abis si vesnicie. Dar totul este teluric si visele se calca in picioare.