duminică, 5 iunie 2011
Interdependenta sociala
Oamenii iau decizii zilnic. In dreptul lor, dar si in dreptul altora. Este posibil sa nu fie impacati cu ce decizie au luat, dar depinde de ei cum se impaca. E mai greu cand iau decizii in care sunt implicate alte persoane. Cel in cauza ajunge sa inteleaga o parte din rationament, dar nu se stie daca o sa si fie impacat. Asta e ciclul vietii. Unii decid sa-i sacrifice pe cei din jur pentru o dorinta sau un crez. N poti sa le contesti dreptul de a alege, chiar daca dreptul lui iti incalca tie dreptul de a fi fericit. Interdependenta sociala are o linie subtire, asa cum e cea dintre dragoste si ura. E greu sa iti dai seama cand o depasesti.
vineri, 3 iunie 2011
Scurta - de vineri
Azi a fost o zi speciala! Prietenii stiu de ce! Si nu in ultimul rand, cu voia eului personal din dotare, decretez ca autoironia e "piesa de rezistenta", in aceasta societate intoarsa cu susu-n jos!
marți, 31 mai 2011
Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!
Noiembrie. Isterie. Franta - Romania - un melanj de rromi, aderare la spatiul Schengen si un Sarkozy nervos la summit-ul de la Lisabona. La acea vreme nu erau tensiuni in Libia, iar Berlusconi era prieten la catarama cu presedintele Frantei. Iar al nostru presedinte, Traian Basescu, nu prea era in gratiile celor doi.
Le Monde nota, la vremea respectiva, ca la summit-ul NATO de la Lisabona, Nicolas Sarkozy a refuzat sa dialogheze cu presedintele roman Traian Basescu, care dorea sa vorbeasca cu el.
"Presedintele roman s-a indreptat apoi spre Silvio Berlusconi, seful Guvernului italian. Acesta a parut de asemenea enervat de presedintele roman. Si i-a transmis acest lucru printr-un gest dintre cele mai explicite", mai scria si Planet People referindu-se la faptul ca Berlusconi a facut in cateva randuri semne cu degetul la cap.


Mai. Isterie. Franta - Italia nu prea se mai inteleg. Imigrantii libieni - marul discordiei. Nici Schengen nu mai e ce era odata. Premierul italian la Bucuresti. Berlusconi, catre Basescu: Imi place Romania! Si romanii!
Concluzia: Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!
Le Monde nota, la vremea respectiva, ca la summit-ul NATO de la Lisabona, Nicolas Sarkozy a refuzat sa dialogheze cu presedintele roman Traian Basescu, care dorea sa vorbeasca cu el.
"Presedintele roman s-a indreptat apoi spre Silvio Berlusconi, seful Guvernului italian. Acesta a parut de asemenea enervat de presedintele roman. Si i-a transmis acest lucru printr-un gest dintre cele mai explicite", mai scria si Planet People referindu-se la faptul ca Berlusconi a facut in cateva randuri semne cu degetul la cap.

Mai. Isterie. Franta - Italia nu prea se mai inteleg. Imigrantii libieni - marul discordiei. Nici Schengen nu mai e ce era odata. Premierul italian la Bucuresti. Berlusconi, catre Basescu: Imi place Romania! Si romanii!
Concluzia: Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!
Etichete:
politica,
Silvio Berlusconi,
Traian Basescu
luni, 30 mai 2011
Cand fluturii mor
Fiecare secunda care se adauga la existenta aduce cu sine maturizarea. Odata cu trecerea timpului se cristalizeaza si perceptia asupra vietii, dragostei, suferintei si mortii. Nelinistile adolescentine sunt inlocuite, de multe ori, cu spaime sau certitudini. Dar cand e vorba sa intelegem de ce ne marcheaza despartirile, nici macar varsta sau maturitatea nu par sa ne ajute sa avem un raspuns. Poate intelepciunea pe care o dobandim ne ajuta sa intelegem.
Despartirile sunt dureroase pentru ca trecem de la "The One" la "The Others". Ne place sa credem ca suntem unici, iar indragosteala ne confirma acest statut. Atentia si protectia care ni se acorda ne transforma in "The One", identitatea noastra fiind asociata in acel moment cu existenta in doi.
Cand fluturii din stomac mor, iar dragostea dispare, atuurile se transforma in defecte. Fiecare o ia pe drumuri separate, iar durerea apare cand realizam ca am ajuns pe lista "The Others". Regasim in reactiile celuilalt raspunsurile pe care ti le povestea ca le aplica celor dinaintea ta. Si brusc realizezi ca ti-ai pierdut identitatea, ca nu mai esti unic/a in ochii si inima lui, ci doar un nume la intamplare, depersonalizat, care nu mai provoaca vibratii. Despartirile dor pentru ca ne reamintesc ca suntem muritori si daca nici nu insemnam ceva unic pentru cineva, atunci ce ne mai ramane?
Despartirile sunt dureroase pentru ca trecem de la "The One" la "The Others". Ne place sa credem ca suntem unici, iar indragosteala ne confirma acest statut. Atentia si protectia care ni se acorda ne transforma in "The One", identitatea noastra fiind asociata in acel moment cu existenta in doi.
Cand fluturii din stomac mor, iar dragostea dispare, atuurile se transforma in defecte. Fiecare o ia pe drumuri separate, iar durerea apare cand realizam ca am ajuns pe lista "The Others". Regasim in reactiile celuilalt raspunsurile pe care ti le povestea ca le aplica celor dinaintea ta. Si brusc realizezi ca ti-ai pierdut identitatea, ca nu mai esti unic/a in ochii si inima lui, ci doar un nume la intamplare, depersonalizat, care nu mai provoaca vibratii. Despartirile dor pentru ca ne reamintesc ca suntem muritori si daca nici nu insemnam ceva unic pentru cineva, atunci ce ne mai ramane?
vineri, 27 mai 2011
Another story - XII
Acel vis specific o marca de fiecare data cand si-l aducea aminte in zori zilei. Si in timpul zilei se tot gandea la semnificatie. Poate era o nuditate a gandurilor, care i se strecura in somn? Sau poate o intruziune a indiscretilor prin pielea si sangele ei? Si-ar fi vandut atomii care ii gravitau printre gene fara nicio remuscare. Iar din pretul obtinut si-ar fi procurat un eu care sa ii patrunda in vis si sa faca ordine cu cei care ii violau inocenta imaginatiei. Fantezia nu avea cum sa se piarda, indiferent de ce incercau altii sa o faca sa viseze. Si cu mirosul de cirese de pe degete fugea cu vantul care ii flutura fusta inflorata. Ciudat era ca razele de soare ii aduceau aminte de emotia intensa din acele zile de decembrie, cand nu putea sa doarma, pentru ca visul se derula cu ochii deschisi. Fara niciun regret, fara asteptari, fara dorinte, fara a cere nimic, fara a se astepta sa primeasca, fara a-si consulta inima sau creierul s-a lasat prada neprevazutului. I-a spus doar atat: principiul foii albe! Pentru ca penita e la el si rezolvarea misteriosului vis ii apartine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)