Nevoia de "closure"

Conceptul de "fast information" este un minus al societăţii de ieri, azi şi cel mai probabil de mâine. Au fost numeroase cazuri de isterie televizată sau pe site-urile de ştiri, care se întreceau în news alert-uri, care au dispărut din memoria colectivă la fel de repede cum s-au inflamat. Sunt atât de multe subiecte care merită o închidere, o concluzie, dar care au fost abandonate. Unele lucruri nu trebuie uitate. Eu am mai multe întrebări, legate de subiecte vechi, aruncate sub preş. De exemplu: Cum se face că domnul Sima încă nu a fost prins? De ce Cristian Rădulescu este în continuare liderul PDL în Senat deşi are probleme de incompatibilitate pe care cu siguranţă nu le-a lămurit? De ce USL nu a reuşit să treacă legea care să interzică traseismul politicienilor, deşi Victor Ponta de nenumărate ori striga din gură de şarpe că o să facă asta? Când o să avem decizii corecte în dosarul lui Cătălin Voicu? Când îşi va lămuri "independenţa" stranie Sorin Oprescu? Da, uneori vreau prea multe. E destul de evident că în ultimul timp agenda e dictată de news alert-uri. Şi uneori e păcat să fim incluşi în rândul celor care stau doar 3,5 secunde pe un text, pentru ca detaliile fac de multe ori diferenţa.

Centrul

Suntem centrul a ceva. De la noi se întind legături, care ţes o pânză, iar mai devreme sau mai târziu ajungem să realizăm că trăim într-o lume foarte mică. Oameni care se aflau în acelaşi loc, în acelaşi timp, ajung să se întâlnească ulterior. Deşi există situaţii în care se ştiu şi totuşi împart o relaţie artificială. Din fericire, după ani ajung să poarte "acea" discuţie degajată, incitantă, antrenantă şi plină de suspans. În altă ordine de idei chiar vin alegerile, respectiv duminică. Aşa că am scris o analiză a campaniilor electorale din 1990 până azi, excluzând pe cea prezentă, care se termină sâmbătă. 1990-2008: Două decenii de alegeri și campanii prin ochii presei timpului poate fi citită, în mare parte, pe Context Politic. A fost un exerciţiu util, după cum sper să fie şi o lectură pe măsură.

Vin alegerile! Runda parlamentare

Pe zi ce trece mă conving că e promisiune falsă pe care o faci faţă de tine sau de alţii dacă declari: eu niciodată. Prins în iureşul de zi cu zi ajungi uneori să trăieşti un miracol şi îţi aduci aminte că acel niciodată a fost doar o minciună şi o lipsă a cunoaşterii propriului eu. Nu ajungem să inventăm apa caldă, dar asta nu înseamnă că nu suntem inventivi. Îmi doresc, acum în prag de alegeri parlamentare, ca fiecare să îşi facă o introspecţie şi să decidă raţional, deşi variantele care ni se pun la dispoziţie ne lasă un gust amar. Fără frustrări, resentimente sau ranchiună să gândim "out of the box", fără acel "niciodată". Ştiu că e greu, pentru că la o analiză mai profundă a numelor care ni se propun vom descoperi pe liste odrasle de politicieni, oameni de afaceri, politicieni care îşi doresc imunitate, persoane în care recunoaştem diverse patologii, adică o gamă largă de interese, care se doresc reunite la Palatul Parlamentului. Nu ne-a ieşit să îi reducem, în urma referendumului, dar poate reuşim măcar să îi cernem puţin.

P.S. Şi la americani vin alegerile. Din ce am urmărit campania electorală, îmi doresc ca multe practici de la ei să se aplice şi la noi.

P.S.2 Sunt de acord cu cei care îi critică pe politicienii care sunt activi pe conturile de pe social media doar în perioada campaniilor electorale.

Luaţi exemplu de la ei:

Paradoxul puterii

Frica eterna, prezenta la majoritatea oamenilor, este cea de moarte. Pe marginea ei devenim ambitiosi, muncim, respiram, traim si altele. La un anumit moment, pe parcursul vietii, frica se estompeaza sau accentueaza, drept urmare actiunile tind sa inregistreze o anumita traiectorie. Cei carora le este teribil de frica se indreapta spre putere. Devin fascinati de ea, fura, poate chiar ucid, in numele ei. Ideea de a fi deasupra tuturor ii face sa calce sau sa ascunda cadavre in sifoniere. Exista explicatie pshilogica pentru asta: "Psychologists refer to this as the paradox of power. The very traits that helped leaders accumulate control in the first place all but disappear once they rise to power. Instead of being polite, honest and outgoing, they become impulsive, reckless and rude. In some cases, these new habits can help a leader be more decisive and single-minded, or more likely to make choices that will be profitable regardless of their popularity", potrivit Wired Sciene. Asadar cu cat au mai multa putere cu atat moralitatea lor scade. Astazi e referendumul. Cum facem ca sa nu contribuim la paradoxul lor de putere, adica implicit la nenorocirea noastra?

A venit lupul

E greu sa te lasi invatat, dar se pare ca pentru unii nu e greu sa se lase prostiti. E halucinant cum ies lupii din pieile de miei, in ultimul timp, dar prea a strigat Petrica a paguba, iar acum cand e prapad nu mai crede nimeni - nimic. Multe lucruri nu mai sunt de poveste, poate doar fragmente dintr-o istorie dureroasa, din care aparent iar nu am invatat nimic. Nu cred in razbunare, niciodata nu iese nimic bun, asa cum nu cred ca o sa am vreo revelatie cu privire la fascinatia unora pentru putere. E o nebunie sa crezi ca valorezi cu adevarat ceva, daca nu ai valori, caracter si viziune. Celor care uita tin sa le reamintesc: nu iau nimic cu ei in mormant.

Valoarea internetului

"Daca in politica e buna descentralizarea, in social media as spune ca e reversul. Formarea unor grupuri devine pe zi ce trece un fapt, care nu poate fi contestat. Insa cum iti faci cunoscut brandul daca le vorbesti doar oamenilor care au interese comune cu ale tale? Potentialii noi clienti i-ai pierdut pentru ca se vor simti exclusi din cerc. World wide s-a transformat in caste mici, exclusiviste. Succesul nu ti-l asigura doar resursele materiale, ci viziunea, care vine de la oameni. Deci pana la urma valoarea internetului o da factorul uman".

Oamenii nu se schimba

Unele carti nu sunt recomandate sa fie citite la o anumita varsta, pentru ca cel care o citeste risca sa nu inteleaga nimic pentru ca are mintea frageda. Asa cum unele evenimente la care asisti cand esti mai mic nu le filtrezi rational, dar ulterior cand le citesti istorisite de altii intelegi ce s-a intamplat. Am facut azi o serie de documentari pentru un articol pe care il pregatesc si m-am ingrozit cand am descoperit cat de statice sunt lucrurile. De 20 si ceva de ani s-au schimbat doar siglele si numele partidelor, dar politicienii au ramas la fel. Dar orice om cu capul pe umeri stie ca cei asemeni lui nu se schimba, poate doar conjuncturile ii fac sa reactioneze pe moment diferit, dar esenta caracaterului ramane la fel pana la moarte.

Vin alegerile....forţa online-ului

De multe ori sunt considerată o ciudată pentru că mă declar o aprigă susţinătoare a comunicării prin intermediul reţelelor de socializare. Unii oameni normali se uită la mine cu milă şi îmi spun că această pasiune nestăvilită tradează o problema de comunicare în viaţa reală. Greşit.

De fapt comunicarea online este o prelungire a comunicării reale. Atât timp cât reuseşti să atragi atenţia şi simpatia celor din online cu faptele pe care le faci în realitate, înseamnă că faci ceva interesant cu adevărat.

Pentru că e an electoral le-am spus, celor care au un rol în campania electorală, să nu ignore potenţialul spaţiului online. Iar aici nu mă refer la a avea un site şi un cont impersonal. E vorba de interacţiune, de analiză a comportamentului alegătorilor de online, atenţie la reacţii şi feed-back.

Nu ştiu dacă mulţi dintre candidaţi sunt pregătiţi pentru exerciţiul asta, dar cine nu mă crede trebuia să urmărească reacţiile şi comentariile utilizatorilor de Facebook şi Twitter pe marginea interviului acordat de MRU la Sinteza Zilei, cu Mihai Gâdea. Alegătorii de online nu pot fi convinşi cu o găleată. Pentru că ei sunt "mofturoşi".

Emil Boc si elixirul puterii

2 februarie 2012



23 decembrie 2008

Sursa foto: Guvern

Pana la urma se pare ca "Puterea nu e un elixir".

Ce ii face pe unii politicieni

Admit ca multi dintre politicienii de la noi nu stau toata ziua cu nasul in cartile de comunicare. De asemenea, mai stiu ca nu multi au consilieri capabili, iar cei care ii au nu prea le dau ascultare. O parte dintre ei si-au petrecut o mare parte din viata uitandu-se la un televizor alb-negru, asa ca inteleg ca in momentul in care se trezesc nu se apuca sa isi citeasca presa online sau feed-urile. De asemenea, mai stiu ca nu exista o "cultura" comuna a ideologiilor, ei bazandu-se mai mult pe instinct si "scoala vietii". Pentru multi dintre ei anii petrecuti ca sa sa intre, iar dupa aia sa ramana in joc i-a facut sa uite de existenta celor "sapte ani de acasa". Si uite asa la un simplu calcul rezulta ca aceste "deficiente" ii fac sa nu fie in topul preferintelor alegatorilor. Din punctul meu de vedere solutia este una simpla: in momentul in care o sa isi dea seama si o sa trateze poporul ca pe propria familie o sa fie mult mai responsabili. Pentru ca nu prea iti permiti sa o minti in fata pe mama sau pe sotie, sa furi din portofelul copiilor, sa iti injuri fratele sau sora, sa nu ii raspunzi la telefon iubitei cand iti spune ca are o problema grava, sa uiti de ziua de nastere a tatalui sau sa te prezinti la petrecerea de Craciun fara cadouri. Atat timp cat ei se vor comporta ca niste adolescenti puberi, rebeli si cu atitudine de "mistreti neprietenosi" nu se pot numi de fapt politicienii, ci doar niste "ratati" ilustri, ori ba.

Comunicare politica - azi USL

Metoda de comunicare politica. Azi metoda: Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul.

Valeriu Zgonea - vicepresedintele PSD, despre alegerile primare din USL: "Noi speram sa intre si primarii si cei de la Consilii Judetene, in acest proces. Noi suntem o echipa. Echipa este formata din candidatul la primarie, la Consiliul Judetean si candidatul pe colegiul uninominal - fie ca e deputat sau senator.

Aceasta echipa va merge si va cere suportul electoral si atunci noi ne vom da seama daca intre doi sau trei candidati, sau daca ceea ce avem noi ca viziune, este acceptat sau nu de catre populatie; ce putem sa schimbam, care este punctul lor de vedere, ca se vor face dezbateri pe mai multe teme, care sunt teme utile electoratului din zona respectiva, dar si teme nationale".

Crin Antonescu - presedintele PNL, tot pe marginea subiectului alegerilor primare din USL: "Actualii parlamentari pornesc ca favoriti, macar pentru ca au cota lor de notorietate. Situatia in care va aparea cineva din afara partidului cu o cota ridicata, o situaţie statistic putin probabila, va fi o exceptie. Daca apare unul foarte tare pe raza unui colegiu, pe principiul ca acela ar fi extraordinar de tare, atunci desigur va fi susţinut, iar candidatului nostru ii putem gasi un loc in alta parte".

Termenul de echipa difera....probabil din cauza ideologiilor stanga - dreapta!

Zgomot

Mult zgomot. E greu sa sustragi informatia din mijlocul acestui zgomot. E greu sa te concentrezi, dar pot doar sa spun ca am invatat ca unii nu pornesc un razboi fara sa aiba o strategie de atac. Chiar daca toata lumea crede ca initiatorul e deja mort. Eu astept ca istoria sa fie scrisa pe hartie, pana atunci nu ma pronunt. Aleg doar informatia din zgomot.

Un an intr-o imagine

Un an intr-o imagine. Grea misiune, pentru ca am impresia ca s-au intamplat atat de multe, incat mi se pare imposibil sa concentrez intamplarile.

Si totusi, la sugestia lui Ionut rememorez anul 2011 prin fotografia pe care ma facut-o in vara.

Stiu ca nu are valente artistice extraordinare, dar simbolic inseamna esenta: suprapunere de informatie, dirijata de un "designer", iar modelul si-l alege fiecare in parte!



Stiu ca unii considera ca nu e important, dar tind sa cred ca unele rele ale societatii se trag din aceasta nepasare. Pentru ca informatia inseamna putere, puterea de a decide cat mai bine. Asa ca 2011 politic il puteti rememora aici.

Pelerinajul la Cotroceni

Acum un an de zile portile de la Cotroceni se deschideau din nou ca politicienii sa mearga la discutii cu Traian Basescu. 13 decembrie 2011; USL nu exista. Basescu chema partidele din Opozitie sa vina separat la consultari.

Social-democratii au fost singurii care au acceptat invitatia, PNL si PC nu s-au dus. Au anuntat, la vremea respectiva, ca nu negociaza cu Traian Basescu (de parca ar fi fost vorba de schimb de ostatici).

Temele de pe ordinea de zi erau: "Perspectivele economice si sociale ale anilor 2011 si 2012", "Probleme legate de accesul Romaniei in Spatiul Schengen" si altele.

Privind retrospectiv, ce putem constata? PSD-PNL-PC s-a transformat in USL. Perspectivele economice nu arata bine deloc, Romania tot nu a intrat in Schengen, iar lucrurile sunt la fel de complicate.

Maine din nou consultari la Cotroceni. Basescu face consultari separate cu Opozitia si Guvernul. Discutii pe tema deciziilor luate la summit-ul Uniunii Europene (UE).

Voua ce vi se pare ca s-a schimbat pe parcursul acestui an? Evolutie sau involutie a clasei politice?

Vin alegerile! Episodul cu sondajul de opinie

Aleatoriu a fost ales numarul meu de fix de o companie de sondaje. Culmea e ca m-au gasit acasa si am si raspuns la apel. Dupa formulele de introducere mi-a spus ca face un sondaj politic, pentru Sectorul 1, dar nu o sa imi rapeasca mult timp, doar trei minute. Am acceptat, dar au inceput conditiile si tirul de intrebari, din partea mea evident:)). Cand l-am intrebat in numele carei companii de cercetare si sondare m aintreaba mi-a spus ca nu stie, el este doar un simplu operator. I-am oferit optinui, dar s-a tinut tare si nu a spus nimic la inceput. S-a apucat sa imi puna prima intrebare, care imi limita optiunile: foarte multa sau deloc. Evident ca m-am apucat sa ii explic ca nu mi se pare corect sa imi limiteze optiunile si sa le transmita sefilor ca ar trebui sa refaca intrebarea. Daca eu sunt limitata cand e vorba de raspunsuri sa fie siguri politicienii ca atunci cand ies sa se laude cu popularitatea pe care o au in sondaje, au de fapt o imagine falsa. Preferintele mele nu se limiteaza la extreme, exista multe nuante, pe care evident ca ei nu vor sa le afle. Asa ca la un proxim esec la alegeri sa nu se mire de ce. Dragi politicieni sa stiti ca avem si noi o privire de ansamblu asupra a ce faceti voi si nu mai merge sa va incadrati doar la alb sau negru. Dupa asta a inceput sa ma intrebe cata incredere am in anumiti politicieni. Mai ca mi-a venit sa lesin de ras. Ce o tot dam cu increderea? Cred ca termenul ar trebui inlocuit in toate sondajele. In ziua de azi nu prea mai incredere nici in camasa de pe tine, daramite in politicienii de la noi. Cum sa spun ca am foarte mare incredere in unul ca Nicu Banicioiu si altii asemeni lui? Oare chiar ne cred fraieri pe toti? Dupa o serie de intrebari am inceput sa i le intuiesc si sa i le spun in avans. A ramas socat si descumpanit si m-a intrebat panicat daca stiu sondajul. I-am spus sa stea linistit ca nu e cazul, dar stiu cum merge treaba. Partea trista e ca m-a intrebat ce as vota daca duminica viitoare ar fi alegerile si nu am putut sa ii raspund, pentru ca nu am nicio optiune valabila si nu ma simt in stare sa mai aleg raul cel mai mic. Dar lor pare sa nu le pese. Timpul trece, sondajele curg, iar eu inca nu sunt in stare sa spun daca Romania merge intr-o directia buna sau proasta. Chiar asa: Daca duminica viitoare ar fi alegeri comasate cu ce partid/alianta/uniune ati vota?

Président

"Politica inseamna sa ii iubesti pe oameni" - este fraza care rezuma perfect ipocrizia de netagaduit prin care se caracterizeaza aceasta lume fascinanta si manipulatoare.

Niciodata nu stii suficiente despre acest domeniu, in permanenta inveti ceva, pana cand ajungi sa mergi pe o singura cale, dintre doua posibile: ori crezi orbeste, ori nu mai ai incredere in nimic si nimeni. Nu exista cale de mijloc.

Si cum a inceput sesiunea parlamentara, suntem in plina verva politicianista si " vin alegerile, (via Turambar, recomand filmul Président.

Mantuirea Romaniei si a romanilor

Practica infaptuirii faptelor bune pe baza de recompensa exista inca de la inceputul lumii. Realitatea cotidiana confirma si azi ca exista persoane, asa cum scrie si in Biblie ca se intampla in vechime, care incearca sa isi rascumpere mantuirea prin fapte bune.

Insa mantuirea nu se dobandeste prin fapte bune, acestea fiind doar o consecinta a credintei, principalul catalizator. Acelasi principiu este prezent in multe alte aspecte ale vietii.

Parintii se folosesc de el cand isi educa copiii, patronii ca sa isi stimuleze angajatii, constiinta noastra ca sa isi linisteasca ego-ul si conducerile partidelor ca sa isi motiveze militantii in timpul campaniilor electorale.

Cum ne pregatim de un nou ciclu electoral, politicienii autohtoni s-au gandit sa extinda principiul recompensei contra faptelor. Pe lista propunerilor nominalizam introducerea tombolelor in ziua votului propusa de PSD. Daca nu merge cu liberul arbitru, politicienii doresc sa isi mascheze neputintele prin introducerea votului obligatoriu.

Liberalul Eugen Nicolaescu vrea ca cei care nu se prezinta la vot timp de trei scrutinuri consecutive, indiferent de care sunt ele, sa isi piarda dreptul de vot pentru doua legislaturi. Altii vor amenzi usturatoare daca cetateanul nu se prezinta la urne.

Oare e necesara toata aceasta serie de masuri ca sa ne exercitam un drept, care pana la urma urmei ne contureaza modul in care ne vom trai viata pe viitor?

Nu suntem niste insule, drept urmare fiecare dintre noi este afectat de deciziile pe care le iau politicieni. Avem nevoie de recompense sau pedepse ca sa luam decizii in prezent care traseaza cursul viitorului?

In ciuda silei pe care o resimtim uneori cand ne raportam la politica autohtona cred ca trebuie sa renuntam la eventualele metehne sau frici din copilarie si sa incercam, prin vot, sa ne alegem cu chibzuinta viitorul.

Desi cel mai probabil vom avea nevoie de multa credinta ca sa credem ca viitorul va aduce, prin politicieni si deciziile lor, mantuirea Romaniei si a romanilor.

Politica si moda - doua paralele care se intersecteaza

Desi pare ca sunt doua paralele, care se intersecteaza accidental, atat trecutul, cat si prezentul, tind sa confirme teoria ca moda si politica sunt strans legate.

Daca in concediu, constransa de situatie, am asistat la o un episod din serialul Udrea si risipa D&G, azi aflu ca despre Coco Chanel se spune ca a fost spioana pentru nazisti.

"Numele de cod era Westimnster", este unul dintre detaliile pe care le divulga jurnalistul american Hal Vaughan in noua carte "Coco Chanel’s secret war - Sleeping With the Enemy".

Se pare ca Coco a fost recrutata de nazisti in 1940. Deci frumusetea modei se intretaie uneori cu perfiditatea politicii, iar fascinatia pe care o exercita cele doua asupra oamenilor este egala.

Recunosc ca sunt molipsita de ambele, iar Coco ramane pentru totdeuna preferata mea.

Un presedinte asemeni unui "Lucifer"

Motto: "Asta este exact ce inteleg eu prin adaptare: sa te gandesti la tine mai curand, decat la efectul pe care l-ai avea intr-un fel asupra oamenilor!"

Timpul se contracta, iar diferenta dintre zi si noapte devine o linie imperceptibila. Caldura transforma trairile intr-un perpetuu delirium. Trupurile se contopesc bolnavicios, ca intr-o continua legatura periculoasa, insa perceptiile sunt mult mai intense, presarate cu stele de gheata. E o stare combinata, care pare ca schimba echilibru chimic al hormonilor si al creierului. Poate de aia unii au inceput sa mazgaleasca calcule ilizibile pe foi ingalbenite de vanturile marii, undeva intr-un palat, doar - doar o iesi ceva. Cand te lasi prada megalomaniei, in zile ca astea, si nu pasiunilor, mai ales cand in varful pixului tau sta soarta catorva milioane de oameni, risti sa ajungi un Lucifer. Si el s-a revoltat impotriva unui rege. Si a cazut de la o inaltime egala cu distanta dintre Rai si Iad. Intotdeuna mandria a stat inaintea caderii. Poate in acest perpetuu delirium luam o pauza, facem rost de un hamac, un mojito si ne cerem scuze. E mai bine sa ramai in Gradina, sa urci pe scarile palatului pe care il ai, decat sa iti doresti sa fii mare, dar in realitate sa fii mai mic decat un purice.

Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!

Noiembrie. Isterie. Franta - Romania - un melanj de rromi, aderare la spatiul Schengen si un Sarkozy nervos la summit-ul de la Lisabona. La acea vreme nu erau tensiuni in Libia, iar Berlusconi era prieten la catarama cu presedintele Frantei. Iar al nostru presedinte, Traian Basescu, nu prea era in gratiile celor doi.

Le Monde nota, la vremea respectiva, ca la summit-ul NATO de la Lisabona, Nicolas Sarkozy a refuzat sa dialogheze cu presedintele roman Traian Basescu, care dorea sa vorbeasca cu el.

"Presedintele roman s-a indreptat apoi spre Silvio Berlusconi, seful Guvernului italian. Acesta a parut de asemenea enervat de presedintele roman. Si i-a transmis acest lucru printr-un gest dintre cele mai explicite", mai scria si Planet People referindu-se la faptul ca Berlusconi a facut in cateva randuri semne cu degetul la cap.





Mai. Isterie. Franta - Italia nu prea se mai inteleg. Imigrantii libieni - marul discordiei. Nici Schengen nu mai e ce era odata. Premierul italian la Bucuresti. Berlusconi, catre Basescu: Imi place Romania! Si romanii!



Concluzia: Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!