Portret de femeie

Ne topim cand auzim cuvinte frumos ticluite, cand primim flori, cand simtim fluturi in stomac. Depasim cota maxima admisa de entuziasm cand ne cumparam pantofii pe care ni se pune pata, ne simtim Cleopatra cand purtam matase si in secret ne dorim sa parem la fel de ingenue ca Marilyn Monroe cand curentul de la intrarea la metrou ne ridica fusta.

Ne place sa ne pierdem vremea citind reviste si povesti de dragoste siropoase, sa credem ca inspiram frica atunci cand injuram la nervi si sa stam lungite la soare. Si multe altele ne plac noua femeilor. Daca ar fi sa ma opresc la mine, sa imi fac #portretdefemeie cred ca m-as rezuma la varsatoare, dramatica, grijulie, indrazneata, uneori sictirita, dependenta de stiri, informatie, politica, masline, fructe, telefon, sms-uri, familie, singuratica si nu in ultimul rand, bucovineanca:P.

Dupa mai bine de un sfert de secol portretul meu de femeie e asta:


Portret de femeie este o campanie de fotografie destinată exclusiv femeilor. Ea va avea loc în perioada 1-8 martie, zilnic între orele 18.00-22.00. Campania de anul acesta este posibilă cu sprijinul Pepsi Light şi Nikon.

Ca de marti

"You can seek the advice of others, surround yourself with trusted advisors. But in the end, the decision is always yours and yours alone. And when it's time to act and you're all alone with your back against the wall, the only voice that matters is the one in your head. The one telling you what you already knew. The one that's almost always right".

Copilarie

Traiesti intens in copilarie. Ca si cum zilele nu iti sunt suficiente ca sa te dumiresti ce e cu lumea. Poate de aia cand in sfarsit primesti lucrul pe care ti-l doresti cel mai mult, nu te mai desparti de el. E de nepretuit trairea pe care o simti atunci cand dormi cu pantofiorii cei noi, pentru ca nu vrei sa te desparti de lucrul cu care urmeaza sa cuceresti lumea. Copilaria e o perioada intensa. Din pacate lucrurile se dilueaza, o data cu maturitatea. Ca adulti ne concentram sa pastram conduita noastra intre niste limite, iar asta limiteaza spectrul de a cuceri experiente noi. Imi e dor sa imi doresc sa dorm cu pantofii noi, doar ca sa cred ca a doua zi, cand ma voi incalta cu ei, voi putea sa sfidez orice necunoscute.