Another story - XXIII

Buna seara! De atat timp a avut nevoie ca sa il priveasca.

A lovit-o ca un fulger. S-a ascuns dupa cuvintele ei si a celorlalti, dar de fapt le auzea doar pe ale lui.

Si dupa acel buna seara stia ca e complicat, pentru ca niciodata legea atractiei nu are articole simple. Mereu sunt adaugiri la ea, se revizuieste constant, unele articole se abroga simultan cu altele care de abia intra in vigoare.

A trait intens, cat pentru o viata, pentru ca nu stia daca se vor mai vedea vreodata. Si asta pentru ca erau unul langa altul, cu vibratiile strans imbratisate,si totusi in universuri diferite.

Nu s-a intamplat nimic. A reusit doar sa ii smulga o scurta confesiune. Asta i-a facut pofta. Parca stia multe despre el, doar din acele zece cuvinte care insumau marturisirea.

Oare cum se puteau contopi dorintele?

I-a ramas in minte, in vis si pe retina. Se putea jura ca i-ar fi schitat perfect portretul, chiar si in somn. Desi ar fi fost unul trist, dramatic, pentru ca asa l-a simtit.

Si ea era trista pentru ca in ciuda faptului ca traiau in  era informatiilor instant nu avea cum sa dea de el ca sa ii spuna ca rezolvau problema de care mentionase.

Imbratisarea eului putea sa fie placerea lui, doar trebuia sa ceara. Conturul chipului i se plimba prin minte, iar vibratia pe sub piele.

Chiar ii pregatise lista cu melodiile promise. Si totusi el era intr-o alta galaxie, atat de aproape si totusi atat de departe.

Ii ocupa atat de mult gandurile in ultimul timp, incat nu stia cum sa se descurce cu asta. Si totusi semnul nu se arata nicaieri.

Se gandea la el in timp ce cauta tratamentul la obsesie.

Another story - XXII

Imperfectiuni sau trasaturi pe care si le dorea. Asta observa in ultimul timp la oamenii pe care ii vedea zilnic.

Studia cu mult mai multa atentie, pentru ca vroia sa isi intipareasca in minte semnele distincte. Astea erau importante pentru a deslusi psihologia umana.

S-a tot straduit sa faca asta, dar cu cat vroia sa inteleaga mai multe se ridicau alte semne de intrebare. A cerut raspunsuri, dar tot ce a primit au fost doar ezitari, glume si puncte de suspensie.

Da...observa in monolog acele puncte de suspensie cand cerea un raspuns sincer. I se parea ca partenerul de dialog era doar o pasare care vede geamul drept cheia spre libertate, dar nu facea nimic altceva decat sa se ameteasca singur.

Asa si-a dat seama ca intotdeuna raspunsurile ori si le da singura, ori renunta la intrebari. Si asa ajungea sa inteleaga uneori de ce e mai bine sa iti urmezi instinctul animalic, cand e vorba de lucrurile simple.

Pentru ca asa nu se nasc intrebari, ci doar pare firesc sa iti doresti sa supravietuiesti.

Another story - XXI

Avea momente când îşi dorea să se acopere cu mantia lui Harry Potter, să fie invizibilă, pentru a se vedea pe sine din afară. Mai ales în acele momente care aveau să îi schimbe monotonia existenţei. Atunci când zâmbetul ochilor căprui avea să devină timid şi totuşi s-a uitat direct spre ea. A îndrăznit el, pentru că ea uitase cum să facă asta. În materie de sentimente e ca şi atunci când vrei să dansezi, dar picioarele ţi se încurcă între ele. Pentru că la început trăieşti cu senzaţia pe care o ai când te visezi goală în faţa unei gloate, condusă de persoana pe care tu vrei să o impresionezi cel mai mult, cu inteligenţa ta. Dar zilele treceau şi ea simţea că se îmbracă. Senzaţia că poate să asocieze zâmbetului ochilor căprui, dorinţele, temerile, atingerile şi apiraţiile. Because it's a crazy world. Anything can happen.

Another story - XX

Confuziile legate de reciprocitate, în materie de sex, i se păreau cele mai derutante. În ciuda faptului că se afla printre cele mai vechi practici din lume, regulile au fost complicate şi, culmea, inversate. Ei nu îşi mai doresc, iar ele da.

Ca să nu se mai gândească şi la restul variantelor, care îşi fac loc cu greu chiar şi în cele mai perverse minţi. Descoperise că era perfect doar sexul din cărţi, deşi metaforele au şi ele scăpări. Pentru că evident hiperbolele nu au ce căuta, nici la ei, nici la ele.

Se întreba ce era normalitatea în sex? Care era numărul magic sau unde se oprea limita fanteziilor sexuale? Sau poate doar metafizica rezolva problemele si duce spre un rezultat neasteptat, dar placut?

Perfectiunea este greu de atins, asa ca nimeni nu mai detine secretul unei relatii perfecte. E ca si cum fiecare bucatar devine unic datorita ingredientelor, conventionale sau mai putin indraznete, le pune în felul pe care il gateste.

Daca unii stiu cand sa renunte, altii o pot duce asa toata viata. Sau totul se poate destrama in cinci minute, in timp ce partenerii din alte cupluri traiesc pentru a se certa.

Nu aflase formula, nici macar pe pielea ei, din contra, se lupta cu frica. Teama de normalitate, rutina, imbratisare, cuvinte de dor.

Another story - XIX

Stia, dar acum i s-a confirmat. Oamenii cauta acel "ceva", dar nu recunosc. E ca si cum ar retrai la nesfarsit in faza de "negare". Din cauza acelor reguli nescrise, nici ea nu mai spunea adevarul, celor care meritau. Zeci de dialoguri se derulau doar in mintea ei, inainte de culcare, dar de fapt era doar un monolog. Un monolog al unei lumi reale, dar a carui adevarata fata se vede proiectata doar in mintea ei. Pentru ca aparentele trebuie mentinute, adevarul nu trebuie spus, pentru ca niciodata nu este ascultat.

Another story - XVIII

Oamenii apareau si dispareau, un circuit logic, dar sec. Si-ar fi dorit ca pe unii dintre ei sa ii tina mai mult, sa le inteleaga rostul, dar nu se putea. Lumea nu statea in loc pentru ea, cel putin pana cand nu descoperea o formula magica. Dar cine stie de unde aveau sa apara scanteile. Era din nou in asteptare.

Another story - XVII - Hate Story

Ar fi vrut sa strige, dar stia ca e inutil gestul. Oricum nu ar fi auzit-o. Carapacea lui era mai bine izolata decat orice sistem s-ar fi inventat pana acum. Nu intelegea nimic, iar asta o darama. Pentru ca unul dintre scopurile existentei ei era sa isi traiasca viata in asa fel incat sa inteleaga de ce o facea intr-un fel si nu altfel. Iar el intrupa paradoxal tot ce ii placea si ce ura la un om. Si asa avea momente cand se ura pe sine. Se ura deoarece nu gasea abordarea convenabila pentru el.

Another story - XVI - Love Story

I se parea mereu ca este atemporala cu el. Se trezea mereu cu intarziere, iar el pleca fara ea. Stia ca era vizionar, dar ii greu sa isi imagineze ca in niciun rand, din previziunile lui, nu era inclusa.

Dragostea lor era ca o eclipsa de soare, devenea completa doar cateva minute, dupa care se departau. Stiau unul de altul, insa soarele are o misiune, iar luna alta. Ambele isi stiu rostul, completeaza universul altora, dar cand e vorba de acel destin al lor, trebuie sa astepte miracolele.

Pentru ca traia printre "ultravioleti" uneori se indoia de stralucirea "stelelor" ei. Desi stralucirea cea mai intensa a ei se vedea doar atunci cand se gandea la el. Despre povestea lor de dragoste stiau doar ingerii cazuti, semidemonii si zanele, care inca se mira, ca in era tehnologizarii, a smartphone-urilor si a PR-ului, ei nu comunicau, ci asteptau urmatoarea eclipsa.

Ea inca isi strange stelele si spera ca la geana diminetii sa ii zareasca macar o raza si sa ii miroase boarea.



Foto: awanpagi

Another story - XV

Nu ii plac eroii. Pentru ca de obicei barbatii eroi ii salveaza pe cei din jur, eventual pe ei, dar niciodata pe ea. Si-a dat seama ca ei folosesc mereu aceleasi mantre si scuze bine ticluite. De multe ori s-a trezit ca se simte jenata in prezenta lui, desi dreptatea era de partea ei. Dar de cand incerca sa isi imparta viata cu un erou realizase ca ii pierise inspiratia si se astepta sa fie dezamagita oricand. Ironic de altfel, pentru ca lumea stie ca eroii sunt acele fiinte nobile si lipsite de egoism, dar realitatea e ca sunt animati doar iubirea de sine. Nu ii plac eroii, pentru ca cel pe care l-a crezut erou nu poate sa se salveze pe sine, daramite pe ea. Eroii dau bine doar pe copertile cartilor de benzi animate, nicidecum in viata reala.

Another story - XIV

La ultimul recensamant mai avea un sfert din suflet. Recenzorul a notat in dreptul ei cu steluta ca e o cifra alarmanta, luand in considerare varsta si experienta de viata. Pana si statisticile ii reaminteau ca sufletul e un bun fara pret, dar valoros. Si-a pierdut capitalul dupa ce s-a lasat prada escrocilor. "Idiotii sunt fericiti, eu sunt in siguranta" - incerca sa inteleaga ce insemna asta. Nu se simtea nici idioata, dar nici in siguranta. Simtea doar ca nu mai are aer, relevanta pentru sine si putere sa se uite inainte.

Dependenta de....endorfine

Uneori isi spunea ca e vorba doar de un moment de slabiciune. Insa totul i se explica asemeni unei dependente. Se pare ca dependenta se instaleaza in urma consumului de opiacee pentru ca apare nevoia de endorfine, iar corpul nu le mai produce, atat timp cat le primeste prin intermediul substantelor. Asa era si aici. E greu in graba asta nebuna sa iti oferi timp sa cunosti atingerile care i-ar provoca endorfine. Dar si cand ajungi in punctul in care comunicarea se face prin atingeri, iar corpurile ajung sa se obisnuiasca unele cu altele, atunci endorfinele nu pot fi provocate decat unul prin prezenta celuilalt. Fiecare miscare se potriveste, ritmul se regleaza, iar bataile se accelereaza. Si cu fiecare data care trece dependenta apare, pentru ca endorfinele echilibreaza viata, iar in ritmul nebun e nevoie de o noapte in care totul se opreste si se sfarseste cu un sarut pasional de noapte buna.

Another story - XIII

Cand o pereche de ochi rade, o alta plange. Ca asa e chimia, iar hormonii sunt imprastiati disproportional. Cand mainilor le vine sa se stranga pumni, sa treaca prin peretele fragil al promisiunilor ipocrite, neuronii dau semnalul de alarma. Nu poti sa "ucizi cu sange rece" un gest de gheata. Astea ii erau gandurile care i se perindau haotic prin minte. De data asta se afla in tabara invinsilor. Isi amintea vag de 13. A deschis ferestrele si a incuiat usa pe care lipise un afis: Instinct calcat in picioare! Nu deranjati! Poate la urmatoarea lupta va detine perechea de ochi care rade.

Another story - XII

Acel vis specific o marca de fiecare data cand si-l aducea aminte in zori zilei. Si in timpul zilei se tot gandea la semnificatie. Poate era o nuditate a gandurilor, care i se strecura in somn? Sau poate o intruziune a indiscretilor prin pielea si sangele ei? Si-ar fi vandut atomii care ii gravitau printre gene fara nicio remuscare. Iar din pretul obtinut si-ar fi procurat un eu care sa ii patrunda in vis si sa faca ordine cu cei care ii violau inocenta imaginatiei. Fantezia nu avea cum sa se piarda, indiferent de ce incercau altii sa o faca sa viseze. Si cu mirosul de cirese de pe degete fugea cu vantul care ii flutura fusta inflorata. Ciudat era ca razele de soare ii aduceau aminte de emotia intensa din acele zile de decembrie, cand nu putea sa doarma, pentru ca visul se derula cu ochii deschisi. Fara niciun regret, fara asteptari, fara dorinte, fara a cere nimic, fara a se astepta sa primeasca, fara a-si consulta inima sau creierul s-a lasat prada neprevazutului. I-a spus doar atat: principiul foii albe! Pentru ca penita e la el si rezolvarea misteriosului vis ii apartine.

Another story - XI

Mintea ii traia imprastiata prin tot corpul. S-a trezit ca cel din urma a tradat-o. Ii erau prea intense gandurile, asa ca corpul nu a facut fata acestei presiuni. Era ultimul dintr-un lung sir de tradari, de dat cu dreptul in stangul. Devenise prea buna la cautat indicii, formulat ipoteze, dar ii era greu sa isi dea siesi dreptate. Stia, iar asta o enerva! Ignoranta inseamna binecuvantare!

Another story - X

Indragostita iremediabil. Tocmai pentru ca nu putea sa mai faca nimic. Pentru ca aflase ca nu trebuie sa faci ceva ca sa te indragostesti. Era cu petale de portelan, lipite intre ele cu pene de absurd. Era indragostita iremediabil de idealistul, care credea ca se face vinovat fata de ea pentru ca vrea o lume mai buna. Dupa ce a ras, acum scuipa imaginar, la fiecare 30 de secunde, emotiile din stomac. Asa cum Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in zece, asa isi dorea ea ca ora sa se transforme in zi, ca sa il scuteasca de asteptarea care il apasa. Si apoi a fost pactul. Era secretul lor.

Another story - IX

Initial nu stia carui traire sa ii dea voie sa se desfasoare cu intaietate: sa varse o lacrima ca sa scape de nodul din gat, care o anunta ca zenul nu e doar o filosofie de viata, ci un medicament prescris de medic, sau sa rada isteric. Umorul negru era o forma de a-si spune ca disiparea in particule nu inseamna ca poti sa te transformi oricand in Harry Potter, care are la dispozitie mantaua aia invizibila. Ii rasuna in minte o vorba: Mai degraba trece o camila prin urechile acului...decat....Prea se lovise in ultimele ore de fracturi de ghinion, aruncate de altii. Asa ca s-a decis sa rada. Oricum nu putea sa mai faca nimic...Disparuse pana si mirosul lui din amintirea ei. Si nu mai putea sa faca nimic....

Another story - VIII

As veni pe varfuri ca sa nu iti tulbur privirea. M-as aseza langa tine, as pune mana in causul palmelor tale si mi-as potrivi bataile inimii dupa fluxul tau respirator. Si as tacea pana cand vei decide sa curmi linistea cu un sarut.

Another story - VII

"Batalia se da pe privire. Acolo unde iti indrepti privirea, acolo iti ramane inima, iar pasii le urmeaza". Cam asa definea ceea ce i se intamplase. Pierduta printre carti, cu picioarele desculte, si-a amintit, cu claritate, cum incepuse totul. Treptat a realizat ca toate evenimentele exterioare erau strans legate de soarta lor. La nivel conceptual intelesese, dar practic, intr-un moment de ratacire uitase. Inca nu stia care renuntase primul la lupta. Pentru ca, uneori, timpul nu rezolva totul, ci ajuta la conceperea ignorantei. Si cand se naste ignoranta, ura, iubirea si orice alte sentimente inrudite palesc. Nu isi dorea decat sa il priveasca din nou, inima sa ii tresalte, iar pasii sa li se indrepte spre locul lor secret.

Monolog imaginar

Monolog imaginar sau un dialog pe o singura voce


Ma intreaba lumea daca am un prieten imaginar. Sincer, o asa intrebare nu are decat un singur raspuns: da, evident ca am un prieten imaginar. Se uita ciudat la mine, imi zambesc, si probabil in mintea lor isi spun: saraca de ea. Dar ei nu au de unde sa stie ce inseamna imaginar pentru mine. Si nici nu ar avea rost sa le explic. Crezi ca ar intelege ca de fapt eu vorbesc cu tine? Inteleg mai usor daca le spun de un prieten imaginar. Iti dai seama ce fata ar face daca ar sti ca de fapt esti un inger? La cat scepticism e in jur, parca nu ii condamn. Mi-ar fi greu sa le explic ca esti un inger care m-a cucerit cu povesti si cu scenarii apocaliptice. Le-ar fi greu sa creada ca ingerii dau dependenta, ca se pricep la cifre si ca ofera caldura. Si mie imi e greu uneori sa inteleg de unde ai atata energie ca sa salvezi. Stiu ca asta e misiunea ta de inger, dar, de obicei, pamantenii nu prea vor sa fie salvati. Si stii ce vreau eu sa iti spun ingerule? Poate ca stii, poate ca nu, dar sunt sigura ca o sa ma intrebi. Stii foarte bine ca totul se reduce la adevar sau provocare!

Fazele lunii

Preludiu - undeva mai jos de coapsa stanga, in interior, ca o flacara.
Foc - de unde incepe sa arda ca un fier inrosit si face aerul sa vibreze.
Top - cand ajungi sa simti putina durere.
Postludiu - fumez o tigara. Tu? Si eu...