Cate ceva din cocon...

Atunci cand nu ai incredere in propriile decizii legate de un anumit stil de viata poti sa te declari o persoana invinsa? Si pana la urma cand poti sa spui ca esti invinsa? De cine? De ce? Cand? Cum? Care sunt pana la urma valorile care te pot numi pe tine un pierzator si pe celalalt invingator? Cred ca fiecare in felul propriu isi semneaza uneori propria sentinta de insatisfactie si frustrare. Ceea ce pentru mine reprezinta ceva pentru unii nici nu exista in sistemul de valori. Totul se completeaza si devine un intreg in momentul in care doua persoane descopera ca au aceleasi pasiuni, interese si gusturi. Si chiar daca acestea nu sunt perfect compatibile totul se leaga. Si nu cred ca exista legi care sa imi traseze mie esecurile sau reusitele. Traiesc intr-o societate mult prea grabita pentru mine ca sa ii permit sa imi spuna cum sa imi traiesc viata. In coconul meu cred ca pot sa imi trasez propriile reguli. Si tot eu cred ca pot sa spun ca sunt o invingatoare.

Sunt o comunista!

Azi am aflat ca sunt si comunista. Adica era si timpul sa ating si acest obiectiv in viata mea pe langa cel de insensibila, depravata, degenerata, tiganca si altele asemanatoare. Sa fiu comunista cred ca e ceva ce nu reuseam sa ajung niciodata avand in vedere ca aveam cinci ani cand a fost Revolutia, nu am stat niciodata la o coada de lapte, nu am purtat cravata, adica nu am avut nicio treaba cu asta. Vreau sa le multumesc cititorilor mei fideli de pe Ziare.com ca m-au facut comunista. Era o experienta pe care nu puteam sa o ratez si nu aveam cum sa o traiesc daca nu erau ei. Asa este, sunt o comunista convinsa. Ilici este modelul meu de viata, iar pe Ceausescu il visez in fiecare noapte. Daca nu ar fi altii nici nu as fi stiut cum e sa fii doar un tonomat, azi am ajuns la rangul de tonomat comunist. Va multumesc inca o data si va iubesc la fel de mult cum ma iubiti si voi! Sunt o comunista!

Aberatii de weekend

Viata e un manunchi complex de tot ceea ce nu ti-ai putea imagina in momentul asta pentru ca esti prea convins ca nu poate aparea ceva nou in existenta ta de zi cu zi. Omiti cu buna stiinta sa realizezi ca de fapt legile dupa care te conduci nu sunt decat niste coordonate de start, dar nicidecum ceea ce ar trebui sa iti impui singur sa urmezi. Realizarile tale pot fi din cele mai diverse, de la un simplu zambet sau un leu pe care l-ai dat batranului de la coltul strazii pana la a conduce o mare companie. Nimic nu poate fi comparat pentru ca tocmai asta completeaza intregul. In momentul in care nu reusesti sa balansezi sau sa te echilibrezi poti sa te opresti un moment si sa inclini spre partea care te satisface. Nu sta prea mult in locul in care iti plangi de mila, nu asta e solutia. Toate lucrurile pe care le adun, le simt, le visez, le admir, le gust, le imaginez, toate astea sunt eu, iar restul pot sa vada asta in masura in care isi doresc asta cu adevarat. Si cine nu are ochi de vazut sa nu vada, ca mie una imi este egal! E suficient sa vreau eu sa vad la altii ceea ce imi place!