Acel vis specific o marca de fiecare data cand si-l aducea aminte in zori zilei. Si in timpul zilei se tot gandea la semnificatie. Poate era o nuditate a gandurilor, care i se strecura in somn? Sau poate o intruziune a indiscretilor prin pielea si sangele ei? Si-ar fi vandut atomii care ii gravitau printre gene fara nicio remuscare. Iar din pretul obtinut si-ar fi procurat un eu care sa ii patrunda in vis si sa faca ordine cu cei care ii violau inocenta imaginatiei. Fantezia nu avea cum sa se piarda, indiferent de ce incercau altii sa o faca sa viseze. Si cu mirosul de cirese de pe degete fugea cu vantul care ii flutura fusta inflorata. Ciudat era ca razele de soare ii aduceau aminte de emotia intensa din acele zile de decembrie, cand nu putea sa doarma, pentru ca visul se derula cu ochii deschisi. Fara niciun regret, fara asteptari, fara dorinte, fara a cere nimic, fara a se astepta sa primeasca, fara a-si consulta inima sau creierul s-a lasat prada neprevazutului. I-a spus doar atat: principiul foii albe! Pentru ca penita e la el si rezolvarea misteriosului vis ii apartine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu