A trăi pentru a-ţi povesti viata

A trăi pentru a-ţi povesti viata
De Gabriel Garcia Marquez
Ed. Rao

Garcia Marquez fascinează de fiecare dată prin romanele şi povestirile sale.
In cele peste 600 de pagini, cel mai cunoscut scriitor sud-american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1982, işi descrie copilăria, adolescenţa şi o parte din tinereţe. Povestea incepe cu o descriere a călătoriei pe care o făcea cu mama sa spre casa natala. Memoriile scrise in această carte sunt presărate cu evenimente unice petrecute în viaţa lui. Copilaria petrecuta în casa bunicii, aventurile fratelui, sora care semăna cu mătuşa care mânca lut, duc povestirile încetul cu încetul spre perioada în care scriitorul îşi începe cariera.
Povestea merge mai departe în tinereţea lui Marquez, şcolarizarea şi perioada tumultoasă a studenţiei care îl aduce faţă în faţă cu Fidel Castro, în timpul unei revoluţii locale. Romanul are un scris natural şi veţi găsi amănunte distractive, alteori triste, dar nu veţi putea lăsa cartea din mana pana nu va fi gata de citit.

Egoismul altruismului

Se impleticea in cuvinte si suflul ii era mai calm decat marea in zilele caniculare. Asfaltul se rasfrangea sub greutatea lacrimilor ce cadeau din inima lui. Isi auzise mereu sfaturile curgand dulce de pe buze, dar acum nu auzea decat ecoul creierului care batea ca toaca veche a catedralei pe care o vedea zilnic.

Mereu s-a simtit singur si a respins mila, compasiunea, chiar daca avea nevoie de ele. Si atunci a aparut ea… in fiecare dimineata se intersectau la acelasi colt de strada se uitau unul in ochii celuilalt si treceau mai departe. Zile nenumarate, in acelasi loc, visele se prindeau de mana si alergau o secunda, apoi se frangeau in goana nebuna a rotilor ce scartaiau.

Aseara i-a cazut o stea la picioare, a luat-o in palme si a rostit dorinta de a trai maine la acelasi colt doua minute intr-unul, cand ea avea sa ii zambeasca. Acum; si-a dat seama ca tradarea e cea mai dureroasa cand ti-o produci tu. Minutul s-a transformat intr-o vesnicie, negura totala, zambetul lui era singur si pustiu printre trecatori. Traznit brusc si-a dat seama ca a tinut in palme sufletul; si nu dorinta lor.

Nostalgie si dor de vremurile studentiei

Mi-e dor de facultate si de timpul pe care il aveam la dispozitie ca sa citesc, sa ma uit la filme, sa dorm si sa povestesc ore in sir cu prietena mea cea mai buna. Am pierdut majoritatea chestiilor enumerate mai sus. La filme ma uit rar, lectura ramane in metrou si jumate de ora seara, dorm doar noaptea, iar povestile cu prietena mea sunt de domeniul trecutului. Nostalgia m-a cuprins in weekend cand am vazut doua filme bune care mi-au deschis apetitul. Chaotica Ana e un film european, spaniol mai exact. Exploreaza subiectul hipnozei si al spiritului care nu moare niciodata, ci reinvie in alt corp si alt timp. Cu toate acestea destinul tragic nu s-a schimbat pana in prezent. O moarte tragica ii curma viata la 22 de ani. Toate acele intamplari sunt impletite cu arta, hipnoza si bineinteles moda. Super misto vestimentatia actritei principale. Acu intelegeti si voi, defect profesional, pentru cei care cunosc.

Al doilea film ce mi-a placut a fost Freedom Writers. E o pelicula care vine sa iti spuna ca se pot intampla si lucruri bune daca un singur om isi da silinta sa schimbe ceva. Te scoate din realitatea zilelor de azi, criza economica, alegeri, haos si altele. Pur si simplu te motiveaza sa zambesti si sa crezi in lucrurile frumoase.

In rest se anunta o saptamana fierbinte. Maine este ultima zi in care se depun candidaturile. Astept sa definitiveze listele si sa vad ce trebuie sa aleg, si daca am ce sa aleg.

P.S. In poza este eroina principala din Chaotica Ana!

Haos e cuvantul pe ordinea de zi

Un vers dintr-o melodie de acum cativa ani descrie perfect starea de fapt din ultimele zile. El suna asa: "Traim intr-o societate in care totul pare destramat, promisiunile au fost multe, dar majoritatea nu s-au realizat"!

Apropo, ieri, 15 octombrie, a fost ziua cea mai depresiva din an. Nu si pentru Iliescu. El a scapat de zdup, au intrat altii in locul lui. Asa zice lumea ca el era de vina. Nu am fost acolo deci nu stiu ce sa spun. Eu aveam cinci ani si ma uitam la televizor, deci nu se pune.

Inca un episod din serialul Basescu - Tariceanu

Inca un dus rece pentru Guvern. Base i-a dat cu tifla peste nas lui Tari, public, cu surle si trambite. Stia ca nu a primit documentele necesare inca de dimineata, dar i-a lasat sa vina la sedinta CSAT si apoi i-a scos afara. In cinci minute si-a satisfacut pofta de razbunare. Discursul l-a terminat ironic: "Si te mai intrebi cand are sau nu are Guvernul bani?". Inca o bila neagra pentru Tari si una alba pentru Base. Dar Tari nu se supara pentru ca spunea saptamana trecuta ca se sacrifica din punct de vedere politic pentru a salva Romania. Asa o fi? Afla mai multe de aici.

S-a suparat Tariceanu. A spus ca i s-a parut ca asista la un joc politicianist. "Intre oameni si tancuri nu am nicio ezitare, voi investi in bunastarea oamenilor nu in niste echipamente care se invechesc si ruginesc", zise premierul.