Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările

duminică, 30 mai 2010

Despre seriale si dependenta

In urma cu un an scriam despre cum viata bate filmul cam asa: Filmele au succes pentru simplul fapt ca oamenii vad acolo lucruri pe care le-ar placea sa li se intample si in viata lor. Azi revin asupra temei pentru ca Mika si Toma vor sa stie cu ce seriale imi pierd eu vremea. Cum au atins un punct sensibil, asa cum marturiseam public, prin 2008, ca sunt dependenta de unele seriale. De-a lungul timpului am avut mai multe, dar pe lista celor celebre as mentiona Prison Break, Lost, Grey's Anatomy, Doctor House, Criminal Minds, Private Practice, Californication, Gossip Girl si Desperate Housewives.

Si acum sa spun cateva cuvinte despre fiecare serial in parte.
Prison Break: In afara de faptul ca am fost si eu fana lui Michael trec mai departe si nu pot sa nu apreciez devotamentul extraordinar pe care il are fata de fratele sau. In primul rand a avut incredere in el, iar pentru a-l salva a facut aproape orice. Adica e un fel de basm modern.
Lost: Nici nu mai stiu cum am inceput sa ma uit la el, dar mai tarziu asteptam cu nerabdare sa apara un serial nou. Era pe genul: Sa apesi butonul ca sa nu sara insula in aer. Dar prea tarziu s-au intrebat cu totii daca e pe bune chestia. Cam asa si eu, dupa sase sezoane ma intreb de ce m-am uitat la el?
Grey's Anatomy: Pur si simplu nu prea are ce sa nu iti placa la serialul asta. Imi place in mod special partea de inceput in care se face intro-ul ala despre lucruri din viata.
Doctor House: Pentru ca e genial House. Poti sa ai o zi a naibii de proasta, dar daca te uiti la un episod nu poti sa nu razi.
Criminal Minds: Un serial preferat pentru ca este foarte bine realizat. Desi uneori te duci la culcare cu inima trista pentru ca iti dai seama cati oameni rai sunt pe lumea asta.
Private Practice: Uneori nu conteaza ca esti faimos, celebru si bogat pentru ca viata tot de rahat e.
Californication: Din serialul asta am invatat ca nu se aplica mai nimic in viata reala, uneori:)).
Gossip Girl: Imi aduce aminte de liceu. Bine, hai sa spunem ca nu sunt multe asemanari ca la mine nu erau atat de multi bogatasi:)).
Desperate Housewives: Daca aud vreun barbat ca spune ca e serial de femei tin sa le spun ca nu e adevarat. E vorba despre viata de familie.



Si cum marturisirile se fac in bloc pe blog leapsa merge mai departe la Lilla, Mada, Anca si Ovidiu.

duminică, 31 mai 2009

"Trebuie sa iti spun ceva"...


Nu stiu daca sunt fatalista, dar de ceva timp cand aud ca mi se spune: "Trebuie sa iti spun ceva"...mi se strange inima cat un purice. Si asa incep scenariile si mi se deruleaza in minte zeci de filme, dar nu cu happy ending. Sper ca pe viitor sa primesc vestile in mod detaliat, fara sa mai aud: "Trebuie sa iti spun ceva".

luni, 20 octombrie 2008

Nostalgie si dor de vremurile studentiei


Mi-e dor de facultate si de timpul pe care il aveam la dispozitie ca sa citesc, sa ma uit la filme, sa dorm si sa povestesc ore in sir cu prietena mea cea mai buna. Am pierdut majoritatea chestiilor enumerate mai sus. La filme ma uit rar, lectura ramane in metrou si jumate de ora seara, dorm doar noaptea, iar povestile cu prietena mea sunt de domeniul trecutului. Nostalgia m-a cuprins in weekend cand am vazut doua filme bune care mi-au deschis apetitul. Chaotica Ana e un film european, spaniol mai exact. Exploreaza subiectul hipnozei si al spiritului care nu moare niciodata, ci reinvie in alt corp si alt timp. Cu toate acestea destinul tragic nu s-a schimbat pana in prezent. O moarte tragica ii curma viata la 22 de ani. Toate acele intamplari sunt impletite cu arta, hipnoza si bineinteles moda. Super misto vestimentatia actritei principale. Acu intelegeti si voi, defect profesional, pentru cei care cunosc.

Al doilea film ce mi-a placut a fost Freedom Writers. E o pelicula care vine sa iti spuna ca se pot intampla si lucruri bune daca un singur om isi da silinta sa schimbe ceva. Te scoate din realitatea zilelor de azi, criza economica, alegeri, haos si altele. Pur si simplu te motiveaza sa zambesti si sa crezi in lucrurile frumoase.

In rest se anunta o saptamana fierbinte. Maine este ultima zi in care se depun candidaturile. Astept sa definitiveze listele si sa vad ce trebuie sa aleg, si daca am ce sa aleg.

P.S. In poza este eroina principala din Chaotica Ana!

miercuri, 17 septembrie 2008

Si ce daca ploua!


Ploua in reprize serioase de cateva zile. Parca este o recompensa a zilelor in care Bucurestiul era sufocat de canicula si ne miscam toti in reluare. Acum suntem tot mai grabiti si ne adapostim privirile sub umbrele. Am auzit o poveste draguta in weekend asa ca o sa v-o spun si voua. O mama care avea doi baieti era trista tot timpul din cauza lor. Unul dintre ei vindea sandale, iar celalalt vindea umbrele. Cand era cald mergeau doar afacerile unuia si viceversa. Cam asa mi se pare ca sunt si oamenii de pe strada. Rar ii vezi zambind. Parca nu le merg "afacerile" nici pe vreme buna si nici pe vreme rea. Poate solutia ar fi o extindere a afacerii si modului de a privi viata. Ploua? Foarte bine pentru ca acum e timpul sa iti faci o ceasca de ceai, un castron de popcorn si sa te uiti la un film bun, eventual mai vechi. Lista peliculelor care merita vazute se afla pe imdb.com. Merita sa incercam sa privim cu alti ochi viata, ploaia si oamenii.