Parca a fost o zi a naibii de lunga. Si la sfarsitul ei nu am putut decat sa ma gandesc la asta: Confuzia este forma primara a unui eu framantat de conditia primara, de existenta si moarte. Confuzia e viciul unei vieti traita acum prin ochii trecutului si opacitatea viitorului.
Si in loc de noapte buna ascult asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu