Se intampla sa te bucuri de victoriile mici pe care le realizezi ca o compensatie a faptului ca nu te poti debarasa de povara pe care o porti pe umeri. Realizezi asta dupa ce observi si faci un mic sumar al unor oameni cu totul necunoscuti care ti se perinda in fata ochilor timp de mai multe ore. Ii vezi, ii analizezi, iti faci scenarii sumbre despre viata lor, iar cand pleci de acolo esti fericit ca inca mai ai timp ca sa indrepti lucrurile rele pe care ti le-ai imaginat in dreptul altora. Si atunci te apuci serios de treaba, iti faci temele, te documentezi si te bucuri pentru orice mic pas pe care l-ai facut. Chiar daca te mai poticnesti pe ici pe colo, tot te bucuri cand iti dai seama ca ai realizat un lucru, oricat de minor ar fi el. Si faci asta pentru ca stii ca asta o sa mai usureze bagajul pe care il porti dupa tine si despre care stii din start ca nu poti sa faci nimic ca sa scapi de el. E vorba poate de viata, societate, timp, oameni, ploaie, soare, somn si multe altele. E vorba pana la urma de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu