Totul e atat de simplu....

Toate povestile mele savuroase pe care as vrea sa le scriu aici se nasc in mod ironic inainte sa adorm. Sunt ferm convinsa ca a doua zi o sa ma pun la calculator si o sa scriu ceva cu adevarat inspirat, ce nu au scris altii inaintea mea. Dar cand ma trezesc ideile se spulbera, ochii sunt mijiti, iar postarea ramane una anosta pe care poate ati auzit-o de la fiecare persoana cu care ati comunicat. Povestile se nasc si mor odata ce ai ajuns sa te gandesti la ele, dar totusi ai uitat sa iti notezi undeva un fir, o farama, o impresie, un sentiment. Fiecare clipa este un cod genetic din care timpul se incapataneaza sa iti spuna: Nu e la fel ca ieri desi tu asa ai putea crede. Imi place la nebunie sa intru pe Deviantart pentru ca acolo oamenii simt lumea si timpul altfel. Cele mai ciudate imagini imi spun ca lumea e frumoasa, dar greu de inteles. Nichita a scris un adevar universal valabil pentru mine care mi-l reamintesc in fiecare moment de cumpana. TOTUL E ATAT DE SIMPLU INCAT DEVINE DE NEINTELES. Un adevar atat de concentrat si simplu nu se mai putea spune vreodata. Poate de aia si in moda clasicul nu moare niciodata. Liniile croielilor de preling usor pe corpul persoanei care poarta haina, dar niciodata nu se demodeaza, indiferent de trenduri, tendinte si must-uri. Pentru ca simplitatea e prima care dicteaza si te ajuta sa ajungi cu picioarele pe pamant atunci cand te-ai ridicat prea sus.

Himerele si viata mea

Paginile ascund adesea in ele niste destine pe care nu le vezi lamurit nici atunci cand esti propriul spectator. Undeva intr-un adanc efemer himerele se sprijina de sufletul tau si mananci din el cu voie buna si pofta. E greu de patruns propria vointa atunci cand viata, societatea si propria comunitate nu isi cunosc rolul si traiectoria proprie. Atat de multe proverbe ilustreaza cazuri de studiu, insa niciunul nu pare mai mult decat o suma de cuvinte insirate atunci cand e vorba despre viata ta. Alunga anii tinereti si pastreaza mai departe dulceata vietii si astfel in aceste mici esente iti vei pretui intelepciunea, caruntimea parului si chiar durerea bolilor. Tineretea este o povara grea, ca o societate care traieste doar din imprumuturi si spera la maturitate financiara si succes in afaceri. Dar toate trec si in esenta nu ramane nimic altceva decat speranta ca viata poate fi razbatuta indiferent cum, conteaza optimismul si motivatia.

Cum ma afecteaza criza?

In ultimul timp toate discutiile cunoscutilor se invart in jurul crizei. Cutitul strapunge tot mai mult in "carnea" oamenilor de rand. Primul val se pare ca loveste mai rau in acestia decat in cei bogati care in ciuda previziunilor proaste si-au petrecut vacantele in locuri exotice. Si totusi criza trebuie sa ne invete ceva. Sa ne reamintim ca trebuie sa fim mai cumpatati si mult mai economi. Poate e timpul sa renuntam la multe lucruri care pana acum pareau indispensabile. Lucrurile trebuie tratate cu mai multa responsabilitate si pragmatism. Disperarea nu este solutia de a iesi din criza. Este exact lucrul de care trebuie sa ne ferim cel mai mult ca sa reusim sa trecem peste aceasta perioada neagra. Daca sunteti stresati si voi sper ca veti rezolva nemultumirile. Eu incerc sa imi reamintesc mereu ca trebuie sa fiu alaturi de familie, de cei dragi, ca sa pot trec si peste asta. Indiferent de vremuri, crize, probleme, familia este singurul adapost, asa ca incerc sa o pretuiesc.

Banii- Grigore Vieru

Cu banul ii tot asa

Cum ii si cu dragostea:

Cand mai bine si cand nu,

Cand deasupra el, cand tu.

Am avut si eu un sfant

Si l-am dat la muzicanti,

Muzicantii mi-au cantat

Si-au crezut ca-s om bogat.

Cine-asa te-a impartit, banule,

Nu te-a impartit cinstit, banule!

Sa te-mparta Dumnezeu, banule,

Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Un fragment din poezia Banii, scrisa de Grigore Vieru. Un moment de reculegere pentru poetul care tocmai s-a stins din viata!

Despre Noe si politicieni

In anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Romania, si-i zice:
- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile! Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.

- Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???

- Iarta-ma, Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.

Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.
Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.
Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.

Apoi, Ministerul Mediului a spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lui nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului.
Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.

Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarce ei sustin ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.
Deci, Doamne, iarta-ma, dar imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis.
Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer. - Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ? - Nu, Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...

P.S. Nu vizez niciun Guvern, fie el Boc sau Tariceanu, din pacate nu prea sunt diferente, doar schimbari de nuante! Am primit si eu chestia asta cu ceva timp in urma si mi se pare foarte relevanta pentru zilele astea.