Vin alegerile!

M-am nascut cu cativa ani inainte de revolutie, iar in imaginile mele din copilarie imi aduc aminte vag de ce s-a petrecut in 1989, iar mai tarziu, ca prin ceata vad fata celui care avea sa fie presedintele Romaniei, Ion Iliescu.

Anii au trecut, dar nu pot sa spun ca am fost la curent cu ceea ce a facut in timpul mandatului sau, drept urmare si cand a fost ales presedinte Emil Constantinescu stiu ca era o dimineata geroasa cand mergeam cu tata si mama in masina sa facem cumparaturile.

Pentru mine era o zi mare ca ma invoisem de la scoala si tin minte ca urma sa imi cumpere si mie ceva ce imi doream de mult timp. Iar la radio s-a dat anuntul ca Ion Iliescu a fost invins, iar noul presedinte este Emil Constantinescu. In perioada in care a fost presedinte stiu ca bunica si vecinii ei nu au fost foarte incantati de performantele lui.

Totul devine mai clar in mintea mea cand Ion Iliescu a fost ales pentru a doua oara. In acea vreme imi stabilisem ca si obiectiv de viitor sa devin jurnalista, iar sfera politica parea ceva mai prietenoasa si pentru mine. In aceeasi perioada il colindam in fiecare Craciun pe Gheorghe Funar si stateam in parc pe bancile vopsite in tricolorul national. Cu toate acestea eram foarte buna prietena cu colegii mei maghiari, dar si cu altii.

Lucrurile au luat amploare in momentul in care am implinit varsta legala si puteam sa ma prezint la vot. Iar alegerile din 2004 le-am trait la intensitate maxima facand munca de teren si luand pulsul sectiilor de votare. Eram implicata personal si revoltata de informatiile aparute in acele stenograme. Eram naiva si credeam ca chiar o sa schimb ceva, iar entuziasmul meu l-am impartit si cu tata care imi sustinea punctul de vedere.

Intre noi doi a fost atunci unul dintre acele momente care le vezi doar in filme: cand tatal bea prima bere cu fiul sau si discuta despre viata. La noi nu a fost bere, insa am discutat despre viata si despre ceea ce trebuie sa votam ca sa avem parte de o schimbare, sa avem parte de lucruri care sa ne faca sa credem mai mult in tara noastra.

Poate amandoi eram naivi si influentati de faptul ca lucrurile ar putea sa se schimbe si sa fie ca in tarile europene pe care le-am colindat impreuna in fiecare vara timp de cativa ani. Si eu si el ne-am dus la vot sperand ca o sa se construiasca autostrazi, ca doar am vazut amandoi ca in Slovenia, o tara mica, drumurile care strabat munti stancosi se fac in cateva saptamani. Au trecut de atunci cinci ani in care lucrurile s-au schimbat, de cele mai multe ori nu tocmai in bine si de atunci am mai participat doar la alegerile parlamentare.

La cele pentru primaria Bucurestiului am refuzat sa particip, desi eram proaspata rezidenta cu buletin in regula. Dar in acea zi am fost martor pasiv la alegerea primarului in locul unde m-am nascut. In afara de faptul ca a reusit sa asfalteze in patru ani de zile o ulita, nu a mea bineinteles, acel primar nu a facut nimic. Dar a fost reales si lucrurile stau mai prost ca inainte pentru ca este liberal, iar lucrurile se misca doar daca esti in barca in care trebuie. Iar el nu este.

In urma acestor experiente ma vad pusa din nou in fata unei dileme, una foarte reala pentru mine, ma duc sau nu la vot pe 22 noiembrie? Inca nu sunt impacata cu ideea ca nu am o alternativa reala si o sa fiu nevoita sa aleg raul cel mai mic. Sunt nemultumita ca desi m-am impotrivit de nenumarate ori ideii de a migra si am ales sa imi fac un viitor in Romania nu pot sa ma duc cu constiinta impacata la vot si cu inima plina de entuziasm ca omul care va primi votul meu este cel mai potrivit sa fie presedinte.

As vrea ca alternativa sa gasesc pe buletinul de vot casuta pentru “votul in alb” si sa pun acolo stampila care sa le spuna politicienilor ca nu le mai suport ipocrizia si lipsa de consistenta, lipsa de bun simt si jocurile murdare si puerile prin care urmaresc doar interesul propriu.

Din pacate unii dintre candidati au dat dovada de un comportament care sa ne oblige sa scoatem cuvantul onoare din dictionarul explicativ al limbii romane. Si pana la urma asta este intrebarea care se pune: eu cu cine dracu votez?