Cei cinci apostoli de la Cotroceni

In ciuda timpului limitat de care dispun in seara asta nu pot pleca fara sa ma achit de leapsa ce am primit-o de la un elf, adica apostolii lui Basescu. Desi sensul de apostol pare denaturat in aceasta situatie, pentru ca rolul de pedagog/invatator/salvator nu i se potriveste deloc presedintelui, persoanele care il sustin, de cele mai multe ori neconditionat, au o parte din trasaturile apostolilor din vremurile apuse.

Si daca ar fi sa nominalizez cinci nume care au notorietatea ca isi apara conducatorul cred ca as incepe cu Valeriu Turcan. Chiar daca uneori pare discret sunt convinsa ca stie ce are de facut si face asta cu devotament.

Un altul ar fi Mircea Toader. Chiar il apara pe Traian Basescu si riposteaza de fiecare data cand cineva il critica. Nu as putea sa o uit pe Elena Udrea. Cine stie mai bine decat ea ca drumul spre iad este pavat de Basescu cu bune intentii? Eu as spune ca si Elena Basescu e un alt apostolo, un fel de Iuda. Si nu ma refer la faptul ca il tradeaza de buna stiinta, ci prin ceea ce este ea ca persoana (fizica, intelectuala si altele). Si nu in ultimul rand nu trebuie sa il omitem pe Emil Boc, omul care este in stare sa coseasca, sa treaca prin furtuni doar pentru presedintele lui iubit.

Si daca tot m-am achitat dau si altora leapsa, adica lui Turambarr, lui Nenea Lars si cine mai vrea.

Miroase a concediu

Nu stiu cati ani trebuie sa stai in Tibet, de fapt nici nu stiu daca trebuie sa stai acolo, nu stiu ce trebuie sa mananci, ce gene sa mostenesti sau ce alte secrete au descoperit persoanele care dorm doar patru ore pe noapte si dupa aia au super energie. Mereu am vrut sa aflu si nimeni nu imi spune nimic drept urmare fac parte din categoria oamenilor care au dormit aproape o zi ca sa recupereze minutele, care s-au transformat in ore, ca sa isi revina. Cu toate acestea mai am un hint de o zi dupa care urmeaza o saptamana de concediu in care linistea o sa se astearna peste blog, Twitter si Facebook. Mai ramane telefonul, dar nu imi fac griji. O sa fug in munti ca sa am grija de tati si buni, sa ma urc pe cuptor si sa ma intalnesc cu prietenii din copilarie. Chiar nu o sa ma intereseze ce se intampla cu politica, dar daca se intampla ceva extraordinar puteti sa ma cautati pe telefon. Pana una alta mai am un hint de o zi in care sa termin tot ce am de facut ca sa pot sa ma duc linistita.

Naivitatea lui Basescu

M-am lecuit de facut pariuri, desi ieri (azi pentru mine) ma tenta si pe mine ideea sa imi incerc norocul si sa imi dau si eu cu parerea (de ce nu:D) in ceea ce priveste numirea noului premier. Dar de ceva timp nu am castigat niciun pariu, desi am licitat de multe ori. Nu am simtul aprecierii cotelor de risc si mereu ajung in tabara invinsilor. Vorba aia: si batut si cu banii luati. Deci m-am potolit pentru o vreme cu pariurile ca si asa Basescu e de multe ori imprevizibil asa ca nu are rost sa "merg pe mana lui". Cica vrea sa securizeze Guvernul. Numai el stie ce vrea, dar eu il cred pe cuvant cand spune: Numai de naivitate nu ma puteti banui. De fapt asta e bancul zilei: Cat de aerian sa fii ca sa crezi ca Basescu e naiv?:)) Azi ( adica peste 9 ore cam asa) o sa vedem ce ministru a pregatit presedintele pentru noi si restul.

Miros bizar

Au deshis usa, au bagat nasul, dar au ramas tintuiti si uimiti. Pana aici totul parea banal, comun, plictisitor si parca stiut. Dar acolo era altceva? Ce anume? Nu stiu nici eu, nu mi-au spus niciodata cei doi ce au vazut acolo. Stiu doar ca mirosea a scortisoara, coriandru, portcola, gutui, fan proaspat, floare de salcam si a trandafir. Doar atat am reusit eu sa inteleg din entuziamul lor, adica mirosul. Ochiul nu am reusit sa il descifrez, era prea mult prea stralucitor. Iar mainile gesticulau prea mult, m-au ametit si nu i-am mai intrebat nimic. Insa acel ceva i-a schimbat total. Erau alte persoane. Si totusi ce au vazut acolo? Inca ma intreb si azi si poate o sa mor fara sa imi poata satisface curiozitatea vreodata.

Lectie de viata

Foto: Deviantart

Oricat incerca sa isi arate noua personalitate, de care era foarte mandru, devenea din ce in ce mai putin credibil. Devenea tot mai fals, desi avea impresia ca s-a descoperit in sfarsit pe sine. Dupa cativa ani de viata, in care credea ca a acumulat experienta, si-a transformat intelepciunea in nebunie, iar isteria pe care o traia credea ca e un fel de basm. Insa basmul era de fapt un fals pe care l-a ridicat la rang de adevar. Cu toate aparentele pe care a incercat, si inca incearca sa le creeze, cineva ii stia secretul. Insa cand isi va da seama ca acea persoana ii poate oferi cheia, solutia, pentru adevaratul eu va fi mult prea tarziu. Pentru ca falsitatea indeparteaza pana si pe cel mai stoic om.