Te-ai maturizat cand...

Cu teama ai curajul sa ii spui celui de langa tine ca esti trist.

Cand ii explici de ce esti trist, cand esti in stare sa iti pui in cuvinte slabiciunile.

Cand nu mai gasesti vina doar la altii, ci te intrebi singur unde ai gresit sau de ce ai esuat.

Nu e simplu sa te maturizezi, dar e un proces care te vindeca.

Momentul fashion toamna/iarna 2014 - 2015

O zi proasta e atunci cand cu disperare intorc dulapul pe dos si nu reusesc sa gasesc nicio combinatie vestimentara inspirata. 

Nu mai pun la socoteala ca stilul mi s-a modificat radical in ultimii ani. Motive diverse: varsta, comoditate, modificarile corpului (pe care le accept cu greu) asa ca si pretentiile vis a vis de articolele vestimentare au crescut.

Am ajuns sa le caut pe cele care imi ofera confort, feminitate, comoditate si calitate. Totodata, caut sa imi cumpar lucruri care sa se asorteze cu ce am deja in garderoba. 

Am renuntat la ideea de a cumpara chestii care imi iau ochii, pentru ca stiu ca o sa ajunga uitate undeva pe un raft, dupa care le voi da mai departe.

Mergand pe aceste principii de stil vestimentar am descoperit colectia Mathilde de toamna - iarna 2014 - 2015, care mizeaza pe croiuri lejere, feminine.

O alternativa viabila, daca v-ati saturat de "uniformele" pe care le gasiti in magazine sau la brandurile dedicate.

Aveti ocazia sa purtati altceva. Noua colectie o puteti admira si voi in fotografiile de mai jos:

Daca va place ceva puteti sa cumparati produsele online de pe site-ul http://www.mathilde.ro/.

De ce "Joaca de copii mari"

Iesi de pe bancile facultatii cu ambitie si determinare. Cand ajungi sa ai primul job pui la bataie energie, timpul liber si asculti tot ce ti se spune, in speranta ca inveti de la cei mai buni decat tine. Si nu ti se pare ca faci un efort prea mare, pentru ca asta ti-ai dorit. Si e normal. 

Oarecum viata de atunci se aseamana cu un site de stiri, tot timpul e ceva nou, mereu trebuie sa raspunzi unor intrebari, mereu ce e scum e mai important, decat ce a fost ieri.

Dar timpul trece, nu mai vrei sa iesi in fata ca sa demonstrezi ceva, pentru ca ai inceput sa iti dai seama cat valorezi, unde iti sunt punctele forte sau slabe.

Incerci sa te concentrezi mai mult asupra ta, nu mai urmaresti senzationalul, ci mai degraba calitatea. Incepi sa te intorci la joaca, la ceea ce iti doreai, dar intre timp ai pierdut din vedere. Esti un adult, care a ajuns sa se inteleaga, sa prioritizeze si sa isi acorde timpul necesar pentru joaca.

De aceea blogul meu, care s-a numit foarte mult timp Stirile lui Urs, s-a transformat in "Joaca de copii mari". 

Pentru ca eu m-am transformat, pentru ca stiu sa fac ordine in stiri, in prioritati, stiu sa "aleg" oamenii cu care ma inconjor si ce informatii accept sa imi controleze starea si creierul.

Care este rostul liberului arbitru

Schimbarile ne prind din urma sau le generam chiar noi, prin ceea ce facem. Am asistat/participat in ultimele luni la nenumarate discutii despre comportamentul nostru in raport cu ceilalti. Se pare ca unele aspecte s-au complicat atat de mult, incat confuzia pare cea mai apropiata stare de normalitate.

Ajungem sa o acceptam, pentru ca nu gasim o alta explicatie. Inca mai exista misogini, misandre, femei folosite pe post de obiecte si asa mai departe. Asa ca in unele aspecte ale vietii pare ca nimic nu s-a schimbat. Si totusi...cam nimic nu mai este cum era. 

Am citit de dimineata un gand care mi se pare ca pune o lumina noua asupra acestei confuzii:

"A fost necesar ca Adam si Eva sa fie creati ca agenti morali liberi, ca sa fie capabili sa iubeasca. Era necesar ca ei sa aiba capacitatea si libertatea de a face raul, chiar daca nu aveau motive sa-l faca".

Deci pana la urma tine de alegere.

Ne asemanam cu parintii nostri mai mult decat am crede

Uneori ma simt vinovata ca am timp sa iau pranzul, sa mananc linistita, fara sa fiu in fata laptopului facand o stire sau urmarind cine stie ce declaratie. Dar imi trece repede si ma bucur de mancare, dar mai ales de discutiile pe care le am cu fetele.

Nu e ca si cum am fi in agora, dar garantat asa ar trebui sa arate comunicarea. Bine, e posibil sa fie nevoie sa mai exersam la capitolul: nu iti intrerupe interlocutorul.

Astazi, din aproape in aproape, am ajuns sa vorbim despre felul in care parintii nostri au ales de multe ori sa nu faca anumite lucruri, de frica de a nu ajunge "in gura lumii". Aparent generatia noastra nu mai are aceasta problema.

Mai ales ca locuim intr-un oras aparent mare, unde nu  ne cunoastem vecinii, deci impactul barfei este limitat la acest nivel.

Eu insa cred ca nu este chiar asa. Si noua ne pasa de "gura lumii", desi a imbracat alte forme. O dovada clara a acestui lucru sta chiar in succesul retelelor de socializare. Aratam lumii cine suntem, ce facem, pentru ca inconstient cautam sa fim validati. Nevoia de acceptare intr-o comunitate (care acum este un mix de real cu virtual) este la fel de actuala cum a fost si la stramosii si parintii nostri.

Ne pasa, intr-o masura mai mare sau mai mica, de ce spun altii despre noi. Si nu e neaparat un lucru rau, daca nu facem din asta centrul existentei noastre de a fi.

Pentru ca nu detinem noi toata intelepciunea si uneori trebuie sa fim adusi cu picioarele pe pamant. Si, in plus, cred ca la varsta asta incep sa reduc cumva conflictul dintre generatii, dintre mine si parintii mei.

Cert e ca toate vin cu timpul.