Te-ai maturizat cand...

Cu teama ai curajul sa ii spui celui de langa tine ca esti trist.

Cand ii explici de ce esti trist, cand esti in stare sa iti pui in cuvinte slabiciunile.

Cand nu mai gasesti vina doar la altii, ci te intrebi singur unde ai gresit sau de ce ai esuat.

Nu e simplu sa te maturizezi, dar e un proces care te vindeca.

Confesiunea unei foste dependente

Dependenta are multe forme: de persoane, de lucruri, de principii, de alimente, bauturi sau droguri. Sunt nelipsite din rutina zilnica si nu te poti debarasa usor de ele.

Fac parte din tine si de cele mai multe ori iti asigura un confort sau o stare de bine. Recent mi-am dat seama ca am fost dependenta de stiri.

Si asta s-a intamplat pentru ca am avut sevraj dupa ce am decis sa ma orientez spre partea editoriala care implica si bagajul de experiente de viata, nu doar cel care sa raspunda la cele cinci intrebari: unde, cand, cum, cine si de ce?

La fiecare eveniment major ma activam si vroiam sa fiu cea care da  prima. Erau momente in care simteam ca nu imi aflu locul in noua lume, de parca se juca filmul altcuiva si eram o voyeurista.

A fost greu sa scap de obiectivism si sa ma imprietenesc cu subiectivismul argumentat. Dependenta asta de stiri se manifesta si fizic, dupa care in plan mental.

Si in perioadele de sevraj se ridicau multe semne de intrebare. Incep sa imi revin, mintea mea se reorentieaza spre lucrurile frumoase, alea care te fac sa zambesti si sa lasi undeva in fundal frustrarile, ca in general, idiotii rau voitori conduc destinele celor multi.

Evident ca o sa urmaresc in continuare stirile, cred ca asta deja imi e scrisa in codul genetic si o sa ma insoteasca pana la ultima suflare. Dar nu o sa imi consume energia si nici visele. Pentru ca m-am vindecat de dependenta de stiri.

A crede sau nu

Fie te fascineaza ceva, fie nu. Nu cred ca exista cale de mijloc. Nu cred in povestile cu happy ending. Nu cred ca oamenii pot sa se schimbe. Nu cred ca optiunea a doua este totusi un lucru bun. Nu cred ca cuvintele nespuse ar putea sa mai faca bine daca sunt spuse mai tarziu. In schimb cred ca fiecare lucru are vremea lui. Cred ca oamenii din viata mea au ajuns acolo cu un scop. Cred ca de cele mai multe ori nimeresc in locul si timpul nepotrivit, iar atunci cand le nimeresc nu isi mai are rostul. Cred ca diplomatia de care dai dovada in viata iti poate salva pielea de multe ori. Dar si spontaneitatea isi are locul ei. Si in ciuda a ceea ce cred sau nu raman intrebarile.

I think, therefore I am!

Incotro fuge gandul cand tu stii ca nu te mai poti gandi la nimic altceva decat la traseul vietii tale? E ciudat cum lucrurile depuse se ridica din nou la suprafata. Greutatea lor este de cele mai multe ori apasatoare, de o imensa greutate de care speri mereu ca vei scapa. Uneori ea dispare odata cu trecerea fenomenului normal sau paranormal de trecere in revista a acelui lucru sau chiar infaptuirea lui. Nu trece cu apa rece, cu suc, cu lamaie si nici macar cu pastile. Ignoranta inseamna fericire?! Scrisul inseamna parafrazarea si moartea uitarii. Pixul, creionul si computerul iti salveaza mintea de meteahna sau groapa care te invaluie in momentul in care uiti ca uitarea te pandeste la fiecare pas si se trezeste cand e nedorita. Sir nesfarsit de mici sau mari dureri poate iti vei opri dorinta intr-un loc minuscul si de acolo viata poate porni mai departe.