Egoism sau empatie?

Egoism versus altruism si preocupare pentru cei din jur. Si nu ma refer la egocentrism ci la acel egoism care iti permite sa ai grija de tine, pentru ca experienta de pana acum arata ca e putin probabil ca altii sa aiba grija de tine.

Am intalnit persoane care au adoptat una dintre cele doua principii de viata, ce e drept mai putini sunt cei de partea altruismului.

Poate pentru faptul ca uneori intelegem gresit altruismul si subconstientul il mascheaza, desi in realitate este vorba de egoism.

Nu stiu cum sa ma raportez la aceste doua alegeri, pentru ca evident am zile in care imi doresc sa am grija doar de mine, fara sa mai car cu mine energii negative, fara sa caut solutii pentru problemele celor dragi, fara sa incerc sa inteleg motivatiile din spatele gesturilor cu care mi s-a raspuns in anumite situatii.

Insa am zile in care am un sentiment acut ca unei persoane dragi mie nu ii este bine. Si nelinistea ma copleseste, desi de cele mai multe ori nu pot rezolva nimic, daca intr-adevar este o problema reala si mi se confirma banuiala.

Nu stiu daca e mai bine sa fii o persoana egoista, pe principiul: daca tu esti multumit cu tine, cei din jur vor observa asta si vor vrea sa stea langa tine, sau sa fii altruist si empatic, indiferent de reactiile pe care le primesti.

Insa cel mai tare imi este frica de egocentristi.

"Ce ne dovedeste trupul? Ca nu suntem niciodata noi insine, pana ce sufletului nostru nu i se alatura altul".

"Ce este dragostea la prima vedere daca nu raspunsul unui suflet ce striga cuprins de un regret brusc pentru ca realizeaza ca nimeni nu i-a observat prezenta pe Pamant?"

"Cand spunem ca suntem in cautarea unui indrumator spiritual, in realitate cautam pe cineva care sa ne invete ce sa facem cu trupurile noastre. Decizii ale carnii. Uitam sa tragem invataminte atat din placere, cat si din durere".

Cum sa te rasfeti, sa arati bine si sa fii multumita de tine

Involuntar in ultimul timp discutiile si gandurile mele au inceput sa fie mai concentrate, pe subiecte inca delicate, cum ar fi fericirea, starea materiala, obsesii, relatii sau parinti.

Parca imi vine sa le aman, pentru ca mi se pare indecent ca in zilele de vara, cand imi doresc doar sa ma acopar in matase, urcata pe o pereche de platforme, ca sa fiu frivola la limita, sa discut despre lucrurile serioase.

Dar nu am cum, apar in minte si in dialoguri. Si uite asa ma intreb daca nu cumva uneori confundam fericirea cu mancarea, cu hainele, cu oamenii care ne inconjoara, doar - doar sa evitam sa stam de vorba cu sinele?!?

Nu incerc sa le contest importanta in marele puzzle, dar nici sa le ridic la rang de prioritate suprema. Si totusi, mergand pe ideea de hrana, sunt convinsa ca sunt ceea ce mananc.

"Drogul meu legal" este ciocolata si chiar are puterea sa ma consoleze. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca jumatate din personalitatea mea o afisez prin tinutele pe care le port.

Nu sunt sclava trendurilor, ci mi-am format propriile reguli si cred ca am stiut cum sa fac asta. Deci pana la urma fericirea chiar inseamna, de multe ori, mancare si haine, plus prietene.

Datorita aplecarilor de care v-am povestit mai sus am fost "identificata ca facand parte" dintr-un grup tinta: Pizza Sun, de la Pizza Hut. Un concept misto: vizual, textura, gust si varianta de prezentare.

Pentru asta Irina Markovits a spus ca vara asta poti sa faci combinatii indraznete, daca pastrezi reguli simple: poti sa asortezi un print floral cu altul in dungi sau buline, dar ai grija ca paletele cromatice sa fie similare.

Si mergand mai departe asta inseamna si mai mult, adica hrana combinata cu tinutele pe care le porti. Usor de spus, greu de facut, dar din cand in cand meritam un rasfat.

Asa ca pana pe 23 august va puteti delecta si voi cu sortimentele Pizza Sun: Tuscany, Chicken Supreme, All Cheese, Chorizo, salata proaspata la care se adauga o limonada racoritoare. Aici fac o mica paranteza: cea cu capsuni este noua mea bautura preferata: delicioasa la patrat.

Totodata, a fost lansat un concurs pe Pinterest - #PizzaSun, unde participantele pot castiga doua vouchere in valoare de 75 euro fiecare pentru cumparaturi la H&M sau unul dintre cele 10 vouchere duble cu care sa consume Pizza Sun impreuna cu un prieten/o prietena.

Ce trebuie sa faceti– sa dati repin oricarei fotografii preferate din board-ul nostru, la voi pe profil, si intrati in tragerea la sorti pentru unul dintre premii. Concursul a inceput vineri si se incheie miercurea viitoare.

 Board-ul este acesta . Va doresc succes.

Despre oameni

"Cele mai importante evenimente din viata unui om se fac cu oameni". Sau cel putin asa crede mama.

Departe de a fi genul de persoana care isi doreste sa fie in centrul atentiei, ea crede ca ai nevoie de cei din jurul tau ca sa nu fie urat.

Fie ca vorbea de nunti, de inmormantari sau alte evenimente totul se face cu oameni. Multa vreme nu m-am gandit la asta, pentru ca inevitabil interactiunea mea cu oameni in Bucuresti este redusa, in comparatie cu relatiile interumane pe care le are ea.

Iar asta doar datorita faptului ca acasa toata lumea se stie cu toata lumea, pe cand aici in Bucuresti nu prea iti arde sa ai mana larga la prietenii, pentru ca nu vei sti niciodata peste cine dai.

Cumpatarea emotionala este cea mai buna reteta. Cu toate astea stiu si eu ca oamenii chiar conteaza, fie ca e vorba de cei cu care muncesti sau de cei cu care iti petreci timpul liber.

E vorba de chimie, de placerea de a petrece alaturi de ei plictiseala, rutina sau cascatul. Chiar daca de fapt suntem mai mult singuri, poate e bine sa ne inconjuram de oameni frumosi ca sa ne vindecam de insingurare.

Pentru ca si tata imi spune adesea ca e important ce fel de om esti. Ca sa iti dai seama de asta trebuie doar sa te uiti in jurul tau ca sa vezi cui ii este drag sa isi petreaca timpul cu tine.

Ascunzatoare magica, printesa din mine si pantofii de vis

Ascunzatoarea magica este undeva in casa parintilor mei. In ea incap micile aventuriere, care in sufletul lor erau mici printese. (Adica eu, dar pastrati secretul)

Cand eram mica intram acolo cu emotie. Nu pentru ca imi interzisese cineva accesul, ci pentru ca acolo erau toti pantofii si sandalele mamei.

Imi placeau la nebunie. Le scoteam si defilam prin curte cu ele. Erau colorate, cu diverse modele. Acum imi dau seama ca mama a fost si este o fashionista.

De acolo cred ca mi se trage si mie pasiunea pentru pantofi. Pentru ca niciodata nu am suficienti pantofi/sandale. Vreau sa am toate modelele, toate culorile pentru ca, de fapt, sunt in cautarea pantofilor de vis.

Cum arata? Sa fie colorati, cu tocuri uriase (ca sa atrag toate privirile cand defilez cu ei pe strada), sa aiba un calapod bun ca sa pot sa merg cu ei chiar si 12 ore fara sa mi se umfle picioarele sau sa vreau sa ma descult in mijlocul strazii.

Sa pot sa ii port si vara, cand merg la petreceri, dar fara sa am probleme de genul asta. Pentru ca am patit-o si nu mai vreau sa am asemenea dureri de cap.

Experimentul lunii iunie

"Iubesc lumea, oamenii nu ii suport!" Uneori ma regasesc in postura descrisa. E usor sa iubesti lumea, ca ansamblu, ca o masa care este departe de mine.

E usor sa empatizez, atunci cand citesc presa internationala sau ma uit la filme, cu toti cei care au parte de tragedii. Le doresc tot binele si capacitatea de a reusi sa isi rezolve dilemele. Dar mai greu imi este cu cei din imediata apropiere. E dificil sa ai rabdare, sa te gandesti dincolo de tine.

Si tocmai cand aveam aceste framantari mi s-a propus sa particip la un mic experiment. Timp de o luna, in fiecare dimineata, sa citesc 1 Corinteni 13. Am acceptat provocarea.  

1 Corinteni 13

Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte; dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Imi doresc ca pe 1 iulie sa pot spune ca am inteles macar un procent din ceea ce inseamna dragoste. Si nu ma refer dragostea la cea pentru o singura persoana, ci la cea pentru toti cei din jurul meu.

Sa pot spune: "Iubesc lumea si pe toti oamenii"!