Iarna nu e senzuala

Anotimpurile au propria senzualitate, desi eu exclud iarna din acest top. Daca primavara ma cuprinde o framantare ca vreau mai mult si ma lupt sa ma scutur de astenie, vara ma simt intr-o verva permanenta. E ca o petrecere continua, iar momentele de somn prelungit sunt ca un vis mult dorit. Toamna fur franturi de soare, imi scot din sifonier sosetele de scolarita si ma afund printre fructe si frunze pastelate. Insa, cand vine iarna incep sa amortesc. E anotimpul in care ma cocosez, la propriu. Corpul meu nu suporta infuzia de haine groase drept urmare imi este frig tot timpul, iar muschii se contracta si ingheata. Iarna e anotimpul in care pierdem legatura cu propriul corp, suntem incorsetati de sosete incomode, ne miscam ca robotii din cauza hainelor supradimensionate. Iarna se pierd momentele "Marylin Monroe". Frigul te priveaza de utilitatea degetelor, iar caciula ascunde parul in vant. Deci, cu siguranta, iarna nu are nimic senzual in ea. Dar daca imi aduce cineva argumente pertinente, poate o sa ma razgandesc, desi ma indoiesc sincer.

Cand textul devine poezie

In viata altora nu ai voie sa te bagi asa nepoftit. Uneori e periculos sa o faci chiar daca esti invitat. "Irina - atunci cand scrii nu e cazul sa te apuci sa dai verdicte. Oamenilor nu le plac sentintele sau sfaturile atotstiutoare. In scris e mai mult poveste, mai mult pilda si personaje". Asta era sfatul pe care mi-l dadea profa in liceu. Ea avea deja succes ca scriitoare. Si asa am inceput eu sa scriu povesti, fara sa dau edicte sau sfaturi directe. Si acum, dupa multi ani, imi dau seama ca astea se aplica si in viata. Nu e cazul sa intru in viata altuia nepoftita, iar daca ma invita ma gandesc bine. Desi, in mod ciudat, articolele cu titlul: Cum sa...fac trafic, oamenii prefera sa creada ca se descurca singuri. Iar cand realizeaza ca totusi au nevoie de ajutor, eu astept sa il ceara. Nu poti da buzna, oricat de bine intentionat ai fii. Iar atunci cand intri in viata cuiva, pentru ca ai fost invitat, timpul se scurge altfel, iar "textul devine poezie".

Friday i'am in love

Azi am fost adormita, am incurcat cuvintele, m-am amuzat. Asa ca de vineri. Si cum mi-am permis luxul sa dorm la pranz, cand m-am trezit am avut o surprihttp://www.blogger.com/img/blank.gifza. De la Doria. Multumesc. Daca vreti sa stiti despre ce e vorba cititi pe blogul Doriei. Si nu uitati: Friday i'am in love!

V-ati intrebat...?

V-ati intrebat vreodata de ce suntem in stare sa spunem milioane de cuvinte, intr-o verva retorica, dar atunci cand ele trebuie sa dea viata unui sentiment mutim? V-ati intrebat de ce ne ascundem in cele mai mari multimi, ne declaram agorafobi, cand, de fapt, tanjim, cu toata fiinta, dupa atingeri? V-ati intrebat de ce unele persoane, manate de ambitia Puterii, nu isi dau seama ca isi sacrifica, de fapt, chiar puterea de a se stapani pe sine? V-ati intrebat de ce suntem in stare sa ne pierdem in amanunte, care ne amarasc, si sa pierdem din vedere esentialul? V-ati intrebat de ce, intr-o lume comunicationala, ascultam din ce in ce mai putin? Oamenii sunt de fapt un semn de intrebare, iar sensul existentei umane sta tocmai in modul in care gasim raspunsurile la intrebari.

Marti

Trairile sunt atat de intense uneori incat iti pierzi ratiunea, care, culmea, este esentiala in acele momente. Si criza se amplifica, te panichezi, nu stii cum sa reactionezi si te trezesti ca se produce o ruptura. Pana pui cap la cap lucrurile ai impresia ca ai trecut prin furcile caudine. Si chiar ai trecut, important e sa inveti ceva. Azi a fost marti pentru mine, in adevaratul sens al cuvantului, cu alea trei ceasuri rele.