Despre barbati - un altfel de top

Dupa o sfert de secol pe care il duc in spate a venit timpul sa scriu despre viziunea pe care o am despre barbati. In urma unui exercitiu sustinut de memorie am facut o clasificare, dar din start avertizez cititorii ca este una subiectiva. Pentru ca acum scriu ca femeie, nu ca jurnalista, asa ca restrictiile au fost indepartate.

Barbatii se impart in mai multe categorii si subcategorii. Pornind de la faptul ca barbatii frumosi sunt pentru multe femei ca pantofii: esti mandra cand iesi cu ei in lume, dar doar tu stii cat de durerosi sunt. Exista barbati draguti de pica, dar ciudati. Pentru ca au impresia ca fata care o sa le fie iubita trebuie sa le faca toate mofturile, deoarece ei merita asta. A doua subcategorie a celor aratosi, pe care eu una nu ii inteleg, sunt cei care umbla cu fete urate. Tind sa cred, psihologic vorbind, ca asa se pun in comparatie cu cea de langa ei, dezvoltand un fel de complex al lui Narcis. Mai sunt barbatii inteligenti care se fac placuti doar prin simpla lor prezenta.

In opozitie sunt cei increzuti, care se cred buricul pamantului, dar nu reusesc decat sa te irite prin prostia lor. Mai sunt barbatii timizi, dar cand se dezlantuie ramai socata. Sunt cei care iti fac o prima impresie extraordinara. Ai impresia ca e ultimul gentleman care s-a mai nascut pe planeta asta, dar ajungi sa constati ca te-ai inselat amarnic, iar asta in scurt timp. Barbatii amuzanti, care reusesc sa devina repede amicul femeilor, dar care nu prea are parte de o iubita adevarata, ca nu stii cand glumeste si cand vorbeste serios. Si sunt cei care crezi ca nu au suflet, lipsiti de scrupule. Dar cand ajungi sa ii cunosti, cand ajungi sa iti dai seama ca prin cuvinte putine spun esentialul, nu te mint, desi nu spun tocmai ce ti-ai dori, atunci, ca femeie, iti dai seama ca ii preferi in detrimentul celorlalti.

Si a mai ramas o categorie, una de care te leaga viata, cea a tatilor. Pentru femei ei sunt de cele mai multe ori reperul. Cam astia sunt barbatii pe care i-am cunoscut eu, cu care am legat prietenii, iubiri si momente unice. Nu stiu inca daca am invatat cum sa ii deosebesc din prima, ca sa stiu de cine sa ma feresc sau de cine sa ma apropii. Voi, cititoarele mele, ati reusit?

Another story - Capitolul III

Greu de imaginat, greu de atins, greu de crezut ca tocmai comisese pacatul capital. Nu era vorba de moarte, de trufie, lacomie sau mandrie. Era vorba doar de credinta ei in oameni. Ar fi vrut sa creada, pentru ca uitase cum era, si a crezut. Desi ii era frica, in delirul momentul, febra lucrurilor, s-a lasat dusa de val si a crezut. Expusese cu cateva ore inainte credinta ei ca lumea nu s-a schimbat, cutumele vor ramane acolo, iar comportamentul uman nu se schimba, oricat de multe s-ar spune. Nu a vrut sa o creada, dar nici macar nu a recunoscut ca adevarul era acolo. Mai tarziu si-a dat seama ca a comis pacatul capital: acela de a crede. I-a venit brusc in minte: "Sa nu crezi ce-ti spun acum. Vorbele-mi sunt vant nebun...Sa nu crezi ce-ti spun acum...Chiar de eu iti spun...Vei fii a mea oricum...Sa nu crezi nimic...Chiar niciun cuvant". Brusc a realizat ca din nou nu intelege in ce lume traieste. Prea complicat, prea greu si prea multa singuratate ascunsa in spatele vorbelor.

Cauza efect

Cauza - efect. Principiul psihologic black box - ce intra si ce iese. Doua ganduri care imi staruie in minte de doua zile. Se aplica in viata personala, sociala si politica. Fiecare gest are o cauza, insa, se intampla cazuri, cand nu poti sa prevezi si efectul. Unele lucruri te dau peste cap, altele se dovedesc a fi coicindente ciudate sau spontane. Cert e ca totul are o cauza si un efect.

Zi de marti

Nu sunt superstioasa. Nu cunosc mai nimic din obiceiuri sau traditii, iar horoscopul il citesc doar ca sa ma amuz si eventual sa fac scenarii de genul: cum ar fi fost viata mea daca mi s-ar fi intamplat ce scrie aici. Dar ziua de azi mi-a demonstrat ca a fost marti. De asemenea rational stiu ca e doar o pura coincidenta ca am avut si alte zile ale saptamanii care m-au secat de energie prin inlantuirea de evenimente. Inca nu stiu ce concluzie sa trag, deoarece lucrurile nu s-au "asezat". Voi ce superstitii aveti? Leapsa merge la Anca, Mika si Portase.

Iubirrre....

Cand l-au adus era un ghemotoc mic si roscat, ca o flacara vie. Ne-am pus de comun acord ca o sa se numeasca Ottelo. In doua zile s-a acomodat in noua lui casa. Desi mama este o persoana stricta cand e vorba de ordine, Ottelo a reusit sa depaseasca aceasta etapa si chiar daca facea haos, ea il ierta. Si zi de zi crestea si devenea din ce in ce mai rasfatat si nazdravan. In scurt timp s-a imprietenit cu Johny, iar impreuna hoinareau in tot satul. Johny avea experienta si vechime in cartier, iar Ottelo era cel nou si de rasa. Dar diferentele astea de rasa si varsta nu s-au interpus intre ei, erau cei mai buni prieteni. Desi am incercat eu sa il fac "baiat" de bani gata, sa il invat cu plimbarile in lesa, nu am reusit. Daca ii era somn se punea la mine in brate si nu conta ca stau intr-un picior, atat timp cat el era asezat comod. Mancam impreuna ciocolata, capsuni si toate bunatatile care ni le aducea tata din drumurile lui de prin Europa. Ne desparteam doar cand ma duceam la scoala, dar ma astepta cu incantare cand ma intorceam acasa. Si odata ajunsa auzeam minunile pe care le facea prin vecini. L-am gasit intr-o zi fericit maxim. Era cu o mare bucata de carne in gura. M-am prins ca a facut iar vreo prostie asa ca dupa o lupta apriga am reusit sa ii fur prada. M-am dus la vecina care se plimba nervoasa prin curte. Imi spunea ca a pus o bucata de carne pe masa si acum a disparut. I-am returnat-o. Ottelo a fost pedepsit. In scurt timp plangerile vecinilor, trecuti de o anumita varsta, s-au inmultit. S-a ratacit de doua ori, timp in care eu am plans aprig, dar s-a intors teafar de fiecare data. Intr-o seara am sunat-o pe mama. Am simtit in glasul ei ca ceva nu era in ordine. Mi-a spus ca iubitul nostru Ottelo a murit otravit. Vecinii mei nu i-au mai suportat nazdravaniile si faptul ca isi baga nasul la propriu in oalele lor si l-au otravit. Mama nu a mai apucat sa ajunga la medic ca sa il salveze. Am suferit cu totii. De aceea cred ca multi dintre voi ati avut sau aveti un animal pe care il iubiti si ingrijiti. Din nefericire sunt si altii care le maltrateaza. Ca sa le salveze mai multi oameni minunaţi de la GIA au lansat un proiect unic in Romania: au lansat cartea Iubirrre. Pentru ca mai multe animale să găsească drumul spre casă, Irina Margareta Nistor, Gabriel Cotabiţă, Horia Brenciu, Răzvan Simion, Carmen Tănase, Monica Davidescu, Iulian Vrabete, Dan-Silviu Boerescu, Melania Medeleanu, Roxana Iliescu, Diana Oprea, Luiza Zan, Maria Manolescu, Marius Vintilă, Raluca Moianu şi mulţi alţii au scris poveşti minunate. Cartea a fost ilustrată cu drag de artişti vizuali talentaţi. Iar banii obţinuţi din vânzarea acestei cărţi se duc la GIA, pentru ca mai multe animăluţe să aibă pe cine aştepta acasă. Asa ca nu ratati sa cititi despre Iubirrre in aceste vremuri tulburi.