Miros de matase pe piele

Foto: Deviantart

O cat de mult am intarziat, dar parca noptile astea de vara nu ma lasa sa dorm, iar diminetile mi se par o tortura. Zilele sunt doar tranzitorii catre noptile pe care le astept. Iar asta pentru ca visez piele catifelata, matase, rochii inflorate si lungi, seri pierdute in uitare pe canapea si stele care se sting la umbra unei carti pe care o devorez pana la ultima pagina. Am intarziat de mult la impartirea pijamalelor, dar mai am atatea de facut. Si o sa ma culc cu o mustrare in suflet. Si cu o cearta a mintii cu propriul corp care se va razvrati maine dimineata cand o sa vreau sa ma trezesc. Si atunci nu o sa ma gandesc decat la urmatoarea noapte care vine si miroase a tei, a ulei de corp si matase scartaita pe picior.

Tu unde te incadrezi?

Pe mine ma frapeaza inlantuirea asta de contradictii care se regaseste in societatea noastra. Sunt atat de fine, incat uneori par greu de depistat. Dar despre ce vreau eu sa vorbesc aici? In ultimul timp am citit multe despre categoriile in care se impart oamenii. Si nu ma refer aici la rase sau sex, ci la clasificarea lor in functie de stilul de viata.

In conditiile in care afirmam ca suntem unici si nimeni nu e la fel ca celalalt mi-e greu sa inteleg de unde apar atatia termeni care sa caracterizeze un stil de viata.

Incepand de la emo, minimalisti, frugalisti si mergand mai departe fiecare face parte din ceva. Daca nu te incadrezi intr-un anume curent poti considera ca existenta nu isi mai are rostul, esti un paria al societatii.

Si tind sa cred ca odata cu aparitia acestor categorii se nasc tot soiul de lupte pentru ascensiune, tot felul de intrigi si alte ambitii prostesti. Si uite asa multi vor accede la spiritul de turma, doar ca sa aiba parte de recunoastere.

Cu toate astea eu cred ca nu conteaza daca esti emo, minimalist, frugalist sau orice altceva, sau multe alte denumiri de acest gen, daca ti-ai pierdut umanitatea si sensul de a fi.

Tu in ce categorie te incadrezi?

Firul existentei a fost despicat

Azi imi simt picioarele grele. Grele de faptul ca m-au purtat timp de doua decenii si ceva prin tenebre, viata, dragoste, ura, nepasare si pasiune. Azi imi simt si sufletul greu de parca proportiile lui fizice mi-au intrat in fiecare celula, iar miscarea de intrepatrundere este dureroasa. Azi ma simt in stare sa fac nimic, dar in acelasi timp as face totul. Si in acest talmes mi-am dat seama ca intrebarea/provocarea pe care mi-a lasat-o Elful acum cateva zile s-a cristalizat in mintea mea atat de usor. Poate pentru ca in momentele astea de panica molesita, mocnita pot sa imi dau seama cam care sunt minimele coordonate dupa care ma ghidez.

1. Chiar daca toata viata ai fost navalnica si de multe ori ai facut, dupa aia ai gandit, acum e timpul sa faci invers. Mereu ma gandesc la asta, dar parca iese tot timpul pe dos. Concluzia mea este ca sunt un fel de fiinta intoarsa pe dos ca sa para normala.

2. Caut intelepciunea. De acolo se trage totul.

3. Diplomatia este o arta. Nu te dezice de ea, pentru ca atunci pierzi ceva.

4. Cand sunt data peste cap de ceva imi fac timp sa fiu singura.

5. Cred, dar de multe ori e cazul sa cercetez. Pentru ca multi cred in ceea ce iti spun, doar pentru ca s-au mintit mult pe ei pana sa ajunga sa faca asta.

6. Chiar daca ti se pare ca lumea ti-a fugit de sub picioare incearca sa nu te panichezi pana la disperare. Cu timpul o sa iti dai seama ca a fost unul dintre cele mai inspirate momente pe care ti le-a oferit viata.

7. Roaga-te, mananca, iubeste, dormi si iarta.

8. Citeste mult, accepta-ti limitele si invata de la altii tot ceea ce iti ofera.

9. Exerseaza din cand in cand zambetul pe strada. O sa te apuce euforia. Si pe tine, dar si pe altii.

10. Razi de tine, de viata. Iubeste ironia fina. Iubeste familia, prietenii. Imbraca-te cu ce ai mai frumos. Poti sa iti permiti sa fii "şue", daca asta ai tu chef.

Si ca sa fiu si eu cu mot as vrea sa pun si eu 11. E ceva ce mi-a venit cu cateva seri in urma: Am decis sa nu mai traiesc cu grija zilei de maine....Ajunge zilei grija ei.

Cine vrea sa isi expuna putin sufletul poate sa preia leapsa cu cea mai mare placere. Eu azi am terminat.

Ce ar mai fi de spus?

O cat de multe as avea de spus, dar oare isi mai au rostul acum? Relevanta acelor lucruri s-a pierdut in secunda doi in care s-au scurs de pe buzele lor si au ajuns la urechile mele. E atat de efemer cuvantul in ziua de azi, pentru ca el nu mai este sustinut de actiuni. Am auzit multe azi, am vazut franturi si mi-am facut in minte multe scenarii. Ale mele, bazate pe vorbele lor. Pentru ca se spun multe, dar putine sunt trecute prin filtrul propriu. Important e sa ascult, dar mai important e sa stiu ce pastrez. Inca invat cum sa fac asta, dar sunt pe calea ce buna. Au fost multe de spus, multe s-au spus, dar a trecut.

Perfectiune

In viata ai parte de momente in care trebuie sa fii perfect ca sa nu scapi din mana esentialul. Si vorbesc aici de cateva secunde. Da, secunde. Pentru ca ele sunt vitale, asa cum este perfectiunea in acel moment. Sa nu uiti asta niciodata.