Adevarat sau fals?

Acorda-ti un minut si intreaba-te daca e adevarat sau fals? Ce anume? Tu stii ce problema te framanta in acest moment si iti vei putea da singur/a raspunsul. Deci, e adevarat sau fals?

Cate surse trebuie verificate?

Un principiu general valabil in jurnalism spune ca o informatie trebuie verificata din cel putin trei surse. Pana aici toate bune si frumoase. Alta e dilema mea? La cati doctori trebuie sa te duci in Romania ca sa fii sigur ca ai primit un diagnostic corect? Eu pe cine sa cred pana la urma? Daca ma duc si le spun ca am auzit ca este asa si asa, mi se spune ca vorbesc prostii. Chiar e cazul sa ma apuc sa citesc eu ultimele studii medicale aparute in domeniu ca sa imi dau seama singura ce am? E o chestie riscanta sa te imbolnavesti in Romania. Poate exista doctori competenti, dar pana afli cu exactitate diagnosticul corect, mori de propria prostie. Eu sunt inclinata sa iau in serios primul diagnostic, dar am realizat ca scepticismul nu strica in asemenea situatii. Oare la cati doctori trebuie sa verifici un diagnostic? Voi ce spuneti?

Un moment poetic

Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, in bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insusi
n-ar fi decat niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
in statiile de metrou, in cinematografe,
in autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decat batranetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, atat de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta painii pe lume.
Atat de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insusi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
in intuneric, in intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni, ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsangerate
n-ar mai fi in stare sa se sarute
decat cu dintii.

Nichita Stanescu

Timpul nu tine cont

Vremea se joaca iar cu noi. Ieri era soare, azi m-am trezit cu ploaia batand in geam. In afara de faptul ca se destrama parca toata tara asta, lucrurile par sa nu se fi schimbat foarte mult. Maine o luam de la capat, poate e o saptamana mai incarcata de evenimente: proteste, promisiuni electorale s.a. Cu toate astea viata merge mai departe, timpul nu tine cont de problemele sau bucuriile noastre. El trece, asa cum trec toate! Asa cum cainii vagabonzi isi vad de viata lor de zi cu zi, pe strazile Bucurestiului, asa ne vedem si noi!

In stare de soc

Sunt in stare de soc. Imaginea idilica a locului unde m-am nascut, siguranta pe care o simteam acolo, s-a spulberat. Faptul ca un nebun de 19 ani si-a omorat cu bestialitate iubita, depaseste puterea mea de intelegere. Chiar daca scriu zilnic despre lucruri negative, faptul ca s-a petrecut in locul in care m-am simtit in siguranta, intotdeuna, m-a cutremurat. Chiar si jurnalista din mine o sa treaca cu greu peste asta. O mare drama pentru familie. Fratele victimei, fost coleg de generala cu mine, a murit electrocutat cu 14 ani in urma. Cate incercari poate sa mai suporte o asemenea mama? Ce s-a intamplat cu lumea asta? Nu mai exista nici un strop de bunatate, decenta, iubire? Puteti citi povestea aici.