Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările

vineri, 23 iulie 2010

Masura timpului s-a reinventat

Timpul a devenit obsesia acestui secol. Ne raportam la el in tot ceea ce facem si fara el nu am putea face nimic. Mai mult chiar, timpul inseamna bani in societatea moderna.

Si cum nu ne permitem sa il neglijam sau sa il pierdem aiurea trebuie sa il masuram. Cum puteam face asta? Din ochi? Prin suflet? Prin prisma celor de langa noi? Prin trairea prietenilor? Sau prin rutina? Azi e o noua zi de vineri. Eu ma gandeam la un restart. Sa ramana aceleasi informatii, dar in acelasi timp sa mearga mai bine. Cineva intreba in seara asta daca as putea alege sa fiu cineva faimos pe cine as alege? M-am oprit la Coco Chanel - pentru ca e clasica, dar de neuitat. Artificiile tin pentru o vreme, dar se degradeaza. Cred ca la Coco Chanel as mai adauga si pasiunea. Ea se leaga si de timp. Cred ca cea mai buna metoda de a masura timpul este pasiunea. Cand vei stii sa spui cu pasiune ce ai facut, inseamna ca nu ti-ai pierdut vremea. Asta va doresc si voua azi si intotdeuna, pasiune clasica, dar de neuitat.

vineri, 12 iunie 2009

Obsedata de timp azi

Si a mai trecut inca o saptamana. Probabil de aia am si decis sa scriu astazi despre ceasuri . Si iar nu imi merge faza cu linkul....I hate google.... Oricum un weekend placut tuturor. Sunt curioasa daca melodia dupa care a sapat Houston tot internetul (pentru mine) in seara asta merge.

luni, 17 noiembrie 2008

Fuga timpului


Parca si timpul a inceput sa fuga de el, de propria identitate si se grabeste spre un alt asfintit. Nu mai vrea nici el sa auda de tot ceea ce i se pune in carca, de modul in care se folosesc oamenii de el ca sa castige bani ajungand sa ignore fiintele dragi. Totul e pe facut pe fuga, in goana chiar. Nimeni nu mai are timp sa stea si sa se gandeasca la ce este mai important. Falsele dileme au devenit standarde care nu se mai verifica, doar se executa. Si in automatismul in care am intrat ni se pare ciudat daca vedem pe cineva care nu se grabeste, care zambeste sau chiar e amabil cu cei din jur. Amabilitatea este o perla rara in ziua de azi. Am ajuns sa traim in viteza, pana si pe trecerea de pietoni alergam de frica de a nu fi calcati de soferii care se grabesc sa plece spre casa, desi o data ajunsi acasa se grabesc si acolo. Parca era mai bine cand aveam doar TVR 1 si in lipsa de altceva ieseam la plimbare, citeam sau imi crosetam diferite chestii. Iernile erau linistite, molcome si pline de mister. Imi e dor de zilele cand plecam cu mama la sezatoare, unde auzeam si eu povestile celor batrani. Erau cele mai frumoase momente din intreaga saptamana. Acum nu mai am timp nici sa ma vad la un suc cu prietenii. Si totusi nu timpul este dusmanul meu. Eu am ales sa traiesc si sa muncesc intr-un oras unde alerg dupa autobuz, alerg pe trecerea de pietoni si alerg sa ma asez pe canapea dupa o zi de munca. Eu sunt propriul meu dusman, singura persoana vinovata de agitatia in care traiesc. Poate ar fi timpul sa cantaresc oferta mamei care ma asteapta sa mai mergem la o sezatoare din cand in cand, sa ne simtit bine si sa crosetam manusi de lana.

duminică, 5 octombrie 2008

Timpul nu tine cont



Vremea se joaca iar cu noi. Ieri era soare, azi m-am trezit cu ploaia batand in geam. In afara de faptul ca se destrama parca toata tara asta, lucrurile par sa nu se fi schimbat foarte mult. Maine o luam de la capat, poate e o saptamana mai incarcata de evenimente: proteste, promisiuni electorale s.a. Cu toate astea viata merge mai departe, timpul nu tine cont de problemele sau bucuriile noastre. El trece, asa cum trec toate! Asa cum cainii vagabonzi isi vad de viata lor de zi cu zi, pe strazile Bucurestiului, asa ne vedem si noi!