Un moment poetic

Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, in bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insusi
n-ar fi decat niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
in statiile de metrou, in cinematografe,
in autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decat batranetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, atat de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta painii pe lume.
Atat de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insusi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
in intuneric, in intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni, ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsangerate
n-ar mai fi in stare sa se sarute
decat cu dintii.

Nichita Stanescu

Timpul nu tine cont

Vremea se joaca iar cu noi. Ieri era soare, azi m-am trezit cu ploaia batand in geam. In afara de faptul ca se destrama parca toata tara asta, lucrurile par sa nu se fi schimbat foarte mult. Maine o luam de la capat, poate e o saptamana mai incarcata de evenimente: proteste, promisiuni electorale s.a. Cu toate astea viata merge mai departe, timpul nu tine cont de problemele sau bucuriile noastre. El trece, asa cum trec toate! Asa cum cainii vagabonzi isi vad de viata lor de zi cu zi, pe strazile Bucurestiului, asa ne vedem si noi!

In stare de soc

Sunt in stare de soc. Imaginea idilica a locului unde m-am nascut, siguranta pe care o simteam acolo, s-a spulberat. Faptul ca un nebun de 19 ani si-a omorat cu bestialitate iubita, depaseste puterea mea de intelegere. Chiar daca scriu zilnic despre lucruri negative, faptul ca s-a petrecut in locul in care m-am simtit in siguranta, intotdeuna, m-a cutremurat. Chiar si jurnalista din mine o sa treaca cu greu peste asta. O mare drama pentru familie. Fratele victimei, fost coleg de generala cu mine, a murit electrocutat cu 14 ani in urma. Cate incercari poate sa mai suporte o asemenea mama? Ce s-a intamplat cu lumea asta? Nu mai exista nici un strop de bunatate, decenta, iubire? Puteti citi povestea aici.

As vrea sa pot sa tac

As vrea sa pot sa tac, cel putin, o saptamana. Sa ma fac inteleasa doar prin gesturi, priviri si expresie faciala. As vrea sa pot sa tac, pentru ca de cele mai multe ori, si tacerea este un raspuns. As vrea sa pot sa tac si in loc de asta sa scriu. As vrea sa pot sa tac, dar nu pot!

Miza unei lupte pierdute din start

Se apropie alegerile parlamentare. Politicienii sunt in fierbere si nu stiu ce sa mai scoata "din strafundurile intunecate" ca sa isi discretizeze adversarii. Eu stau si ma intreb care e satisfactia sa fii politician? Poate unii dintre noi am putea spune ca e in joc puterea si banii. Si cu ce il ajuta asta daca principala lui grija, zi si noapte, este aceea de a cauta motive ca sa isi atace concurenta? Nu ai timp de familie, prieteni si probabil milioane de oameni te urasc si te injura. Si pana la urma urmei nu ramai cu nimic din toate astea pentru ca trebuie sa fii atent la orice miscare, altfel esti taxat. Si nu cred ca e cazul, cel putin nu in Romania, sa spuna ca au intrat in politica pentru ca vor sa faca ceva pentru ceilalti. Visele nu isi au locul in politica din Romania. Este prea multa vorbarie, demagogie si coruptie. Discursurile saptamanale ale liderilor de partid ma fac sa imi pierd rabdarea. Ipocrizia si minciunile lor au ajuns sa ma scarbeasca. Au uitat ca nu e important ceea ce faci, ci cum faci. Dar pana o sa ajunga sa isi dea seama ca lucrurile mari sunt construite cu ajutorul lucrurilor mici o sa mai treaca cateva decenii. Si pana atunci o sa isi piarda noptile facand planuri diabolice.