Parca timpul se indeparteaza prea mult de unele momente cheie ale vietii mele. Amintirile devin blurate, durerea a trecut de ceva vreme, iar lucrurile se amesteca intre ele. Nu e vorba nici de durere, nici de dragoste, nici de suferinta, nici de viata, pur si simplu e ceva atemporal care mi-a intrat in oase. Mainile imi sunt grele de bucati de trecut care incearca sa se aseze, sa isi faca un rost pe panou. Umerii parca se rasfrang, dar parca ceva ma tot indeamna sa alerg, sa nu stau in loc. Desi parca ceva imi spune ca alerg dupa ceva ce nici nu exista. E ca si cum mirosul existentei s-ar fi diluat, ar fi devenit insipid, incolor si inodor. Peste tot si nicaieri se rasfrange trecutul, amestecat cu un prezent ambiguu, abstract si totusi ancorat in rutina. Parca timpul se indeparteaza prea mult de mine.
Un comentariu:
Rabdare pare ca am....sau cel putin asta sper eu sa fie.
Trimiteți un comentariu