Sunt zile in care ciclul birou - pat este inevitabil. Si daca starea se prelungeste nu poti sa nu iti pui intrebari temeinice cu privire la sensul existentei tale. Drept urmare inca de cand a scris Sutu despre Starea Presei am avut un mare semn de intrebare. Multi dintre romani nu cred in ceea ce scrie presa si doar 2,4% dintre tinerii de 18-35 de ani au foarte multă încredere în ziarişti. Realitatea este una dura din punctul meu de vedere pentru ca fac asta cu pasiune. E dureros sa vezi ca altii cred ca faci un lucru doar pentru ca ai ajuns acolo dintr-o intamplare. Am colegi care muncesc foarte mult, care dorm putin, care trebuie sa treaca prin minte, stomac si suflet multe mizerii. Dar atunci cand lucrurile despre care scrii ajung sa le fie utile altora ai o satisfactie. Dar ce faci cand iti dai seama ca nu e asa? E ca si cum ai ajunge la batranete si ti-ai da seama ca ti-ai irosit viata facand lucruri care nu ti-au placut in fapt niciodata. Cred ca eram in clasa a VI - a cand mi-am dat seama ca vreau sa urmez calea asta. Nu regret niciun moment ca am decis sa fac asta, chiar daca mai sacrific weekend-uri sau mai am dezamagiri. Sunt de abia la inceput si mai am multe de invatat, dar imi place. E important sa faci ce iti place, chiar daca altii cred ca o faci din interes. Poate cu timpul lumea va recunoaste valoarea presei. Pentru ca sunt oameni pasionati care fac asta, iar printre ei se numara si proful meu (foto).Mi-a dat branci de multe ori, dar in acelasi timp m-a lasat fara raspuns la o intrebare: Ce conteaza mai mult la un jurnalist: talentul sau munca? Parerea mea subiectiva e ca este loc sub soare si pentru unii si pentru altii. Dar cum vreau sa imi lamuresc problema ii provoc sa imi raspunda la asta si urmatorii: Sutu, Portase, Mada, Ciutacu, Mika, Anca si altii care au un raspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu