Chestii de fete - Azi despre ten cu probleme

Chestii de fete pe ordinea de zi. Cred că nu sunt singura invidioasă pe cele cu tenul de porţelan, fără puncte negre, riduri şi piele de catifea. Cum în viaţă nu prea ai parte de ce îţi doreşti mă aflu în categoria femeilor cu ten problemă.

E gras pe alocuri, uscat în altele, un mix cum greu găseşti, de nedorit oricum. De prin facultate am făcut turul medicilor dermatologi, am încercat toate cremele posibile, beau apă pentru hidratare, am folosit loţiuni tonice, am făcut sesiuni cu laser şi alte aparate minune, dar tot aveam probleme.

Şi când nu ai un ten frumos ţi se pare că toată lumea se uită la tine şi ai vrea să îi opreşti, să le explici că ai făcut tot ce se putea pe lumea asta, dar tot nu ai obţinut marele premiu: adică ten de porţelan, cu piele de catifea. Acum e mult mai bine.

Formula magică? Multă muncă, ca să fiu sinceră. Se numeşte o sesiune de curăţare lunară a tenului, la Slimart, cremă de faţă Dr Kadir (pe care probabil doar la Slimart se găseşte, dar fac minuni aceste produse), propolis dimineaţa pe zonele cu probleme, înainte de machiaj, seara mix de creme anti acnee şi ten cu probleme, când e nevoie cremă de gălbenele, beau multă apă, plus apă termală, ulei de argan, aer curat şi soare. Nu e advertorial articolul, dar azi am trecut pe la cosmetică, un an de când mă ţin de sesiunile lunare de curăţare şi mi-a spus cosmeticiana că se vede. Eforturile nu au fost în zadar.

Aşa că fetele cu probleme pot încerca, deşi e recomandată şi o vizită la dermatolog.

Mult succes pentru un ten perfect, fără photoshop!

Vină

Nu am exagerat cu rezoluţiile pentru noul an. Asta pentru că încerc să nu provoc "soarta" sau să îmi ofer singură motive de depresie, când o să fie vremea să fac bilanţul. Începutul de an e mai greu pentru mine, deoarece se dublează, oarecum, cu ziua de naştere. În orice caz, deja am încălcat un lucru propus: să mănânc mai puţină ciocolată. Nu destul că nu ar trebui să mănânc deloc, pofta ucigătoare de frumuseţe, dar aducătoare de calorii şi endorfine, îmi vine pe la miezul nopţii.

Blestemată dependenţă, în faţa căreia cedez, de parcă nu am nicio putere, mi se dizolvă ambiţia şi mă grăbesc spre dulap ca să găsesc ciocolata. Ştiind că procedez ca un hoţ încerc să ascund ambalajul că nu care cumva să îl vadă cineva, dacă se poate nici măcar eu. Şi acum când scriu, simt o vină ucigătoare, pe care încerc să o maschez mergând cât mai mult pe jos. Şi cum păcatul este dulce la propriu, dar şi la figurat, ciocolata nu îmi provoacă stări de rău, aşa cum o fac alte mâncăruri, pe care le evit ca să pot funcţiona în parametrii normali.

Şi tot din seria obiceiurilor proaste: încep să devin din ce în ce mai dependentă de telefon. Mai tot timpul îmi oferă motive să fiu încântată de el.
Mă simt uneori ca Raj:))

Blestemată tehnologie, care mă transformă într-o sclavă. În rest, numai de bine cum se spune. Adică un nou an nu prea poate schimba multe.

2012 într-un cuvânt şi o poză

2012, anul în care nu mi-am imaginat, când eram copilă, că voi ajunge să îl trăiesc. Brusc se apropie de final. În ianuarie am schimbat macazul, îmi era puţin frică, dar, în linii mari, s-a dovedit că a fost o decizie înţeleaptă. Am ajutat la naşterea unui proiect, care a crescut, a avut parte de condiţii vitrege, dar ţin mult la el şi sper să meargă mai departe.

A fost un an agitat, cu temeri, cu frustrare, bucurii, vacanţe, nervi că am dat peste persoane incompetente, care deţin funcţii de conducere. 2012 a fost anul mirărilor, mai mult ca oricând am ajuns să îmi spun: "Niciodată nu spune niciodată".

Dacă ar fi să îl rezum la o imagine este ceea de mai jos:

2012: Puterea "roşului", curajul de a merge mai departe, chiar dacă îţi acorzi o pauză ca să îţi dai seama încotro apuci, să te bucuri de ce îţi place, să crezi, să vrei, să îndrăzneşti. 2012 într-un cuvânt: mirare. Mulţumită lui Ionuţ am "redus" anul la o fotografie.

M-am săturat

M-am săturat de jumătăţi de măsură, în viaţă, în profesie, în dragoste, în relaţii. La fel cum m-am săturat de cei care atunci când le era bine, ignorau răul din jur, iar acum când roata s-a întors critică răul altora, iar cel de care ei erau vinovaţi, cu puţin timp în urmă, l-au ascuns, chiar de subconştientul lor, dormind liniştiţi. Există bine şi în tabăra duşmanului, iar dacă recunoaştem asta nu ne ştirbeşte din personalitate. Dacă nu putem face asta cred că e mai bine să tăcem din gură, să nu criticăm, doar de dragul de a avea o opinie. M-am săturat să îmi fie dor şi mă tem că dorul asta o să mă macine toate viaţa, indiferent de ce voi face sau cu cine voi fi. Pe de altă parte, am început să mă bucur de faptul că am realizat că anticiparea e bună.

Procente

Procente, procente, candidaţi, exit-poll-uri, cam astea văd de ieri încoace. Procente la prezenţă, la sondaj exit poll, la rezultate parţiale şi la rezultate finale. Alegerile nu sunt amuzante pentru mine, chiar deloc. Numai semnul de % îl văd în faţa ochilor. Riscurile meseriei.

Pe de altă parte unele lucruri sunt irelevante, o minoritate a decis ce majoritate să conducă o altă majoritate, care nu a dat doi bani pe viitor, dar sunt sigură că va ridica tonul, cu corul nemulţumiţilor de toate şi de toţi.

Cu toate astea, sinceră să fiu mie una mi-ar prinde bine un concediu. Unul mai lung aşa. Dar mai am de trecut nişte hopuri ca să mă pot relaxa pe bune!