Orasul nu reprezinta doar cladiri, strazi, baruri, restaurante sau hoteluri. Nu reprezinta nici macar suma de administratii locale sau centrale cu care se mandreste. Oare cand o sa intelegem ca orasul il reprezinta oamenii care locuiesc in el? Atata timp cat o sa scuipam in el, o sa il injuram si o sa il hulim de dimineata pana seara, orasul nu va fi primitor cu cei care locuiesc in el. Bucurestiul nu va putea deveni niciodata o capitala sic, diferentiata de celelalte europene pana cand cei care locuiesc in el nu vor intelege ca totul depinde de atitudine. Si daca atitudinea ar exista la toata lumea care locuieste in el, de la primar pana la gunoier, Bucurestiul ar fi perfect. Toata lumea ar face ceea ce tine de el fara sa promita verzi si uscate. Nu ar trebui sa ne mai plangem de ceea ce nu fac altii, mai bine ne-am pune sacul si cenusa in cap pentru ceea ce nu facem bun, dar am facut rau. Bucurestiul ar putea deveni mai mult decat micul Paris, ar putea deveni pur si simplu cel mai frumos Bucuresti daca si oamenii care locuiesc in el si-ar dori asta si nu l-ar mai injura de cel putin trei ori pe zi. Eu sunt sigura de asta si poate daca as reusi sa ii conving pe cat mai multi de asta visul ar deveni realitate. Oare se poate?
