Putina discretie, va rog!

Ninge prea mult, prea des, e prea frig, iar eu nu suport exuberanta falsa. Daca societatea e in viteza si unii au preocupari diverse, amuzante sau absurde, nu inseamna ca ma las angrenata. Vreau respiro, parca timpul trece prea repede. Parca in urma cu putin timp era o alta iarna, o alta nebunie, o alta zapada, dar ea a trecut si acum sunt aici. De aceea vreau sa trec peste zile, sa imi aduc aminte momentele relevante si sa ma feresc de exuberanta falsa. Cred ca vreau sa descopar putin mister, parca am uitat sa mai fim discreti, sa reflectam si sa ne gandim putin la noi. De atata agitatie parca uit cine sunt si ce vreau. O sa imi dedic o perioada de respiro, o sa caut discretia, o sa vorbesc mai putin, o sa ascult muzica, o sa citesc mai mult si peste cateva zile o sa pot sa spun ca am devenit mai inteleapta. Pana atunci fug de exuberanta falsa, care ma oboseste, asa ca zapada, frigul si vantul.

Pariul cu tine

In cateva minute am invatat niste lucruri pe care nu am reusit, sau poate nu am avut eu urechile deshise sa le aud, sa le invat in doi ani de zile. Am fost uimita sa descopar cat de simple par unele lucruri daca iti sunt explicate de o persoana care are experienta necesara, dar si talentul si bunavointa de a ti le spune. Si daca lucrurile spuse in anumite momente conteaza foarte mult, exista si reversul. Chiar si cele nespuse conteaza la fel de mult, doar ca in acele momente iti amagesti simturile ca sa traiesti intr-un fel de reverie falsa. Iar prelungirea ei te lasa suspendat intre un traseu periculos, care nu tine nici de minte, nici de inima. E undeva suspendat intre, ca un lucru neterminat, dar care in fapt nu a inceput niciodata.

"Literatura este o rana prin care apare necesarul divort dintre cuvinte si lucruri. Si tot sangele ni se scurge prin acea fisura... Daca pariezi pe existenta lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic; insa daca Dumnezeu exista, iesi castigator in toate".

Carlos Fuente - Diana

Despre Romania, de bine, din Chile

A fost o saptamana aglomerata pot sa spun asa. Am fost intr-un ritm alert de-a dreptul si nici nu stiu cu ce sa incep. De saptamana trecuta citesc o carte pe care initial o respinsesem dupa primele pagini, dar acum am decis sa ii acord o noua sansa. Nu am regretat deloc, desi este cam trista. Oricum in ea am citit despre Romania. Si nu, nu este scrisa de un autor roman ci de Isabel Allende, nepoata fostului presedinte chilian Salvador Allende.

"Intre timp, maica-mea, epuizata de munca de la ambasada, plecare la o clinica din Romania, unde celebra doctorita Aslan facea minuni cu pilulele ei geriatrice. A petrecut o luna intr-o camera monahala, vindecandu-se de toate relele, reale sau imaginare, si retraindu-si ranile trecutului. Camera de alaturi era ocupata de un venezuelean incantator, care a fost miscat auzind-o plangand si a indraznit intr-o zi sa-i bata la usa. Ce-ai patit fato? Totul trece cu un pic de muzica si o dusca de rom, a adaugat dupa ce s-a prezentat. In saptamanile ce au urmat s-au intalat amandoi in sezlonguri sub cerul innorat al Bucurestiului, in halatele lor reglementare si in papuci, si-si povesteau viata precum doua bocitoare, fara pic de pudoare, caci presupuneau ca n-aveau sa se mai vada nicicand...La sfarsitul curei, cand s-au intalnit la poarta spitalului pentru a-si lua ramas bun, mama, in eleganta ei tinuta de voiaj, cu ochii verzi limpeziti de lacrimi si intinerita de arta fenomenala a doctoritei Aslan, iar domnul din Venezuela...se numea Valentin Hernandez, era politician de vaza in tara lui."

Cred ca pana la urma brandul de tara nu tine doar de imnuri sau de sportivi. Uite ca suntem cunoscuti si prin lucruri de valoare, iar cartea "Paula", de Isabel Allende, este citita in lumea intreaga, iar asta nu face decat sa ma bucure mult.

Iar aseara am fost la o #Prajiturapolitica si mi-a placut mult. Desi stau de ceva timp in Bucuresti am facut parte din grupuri restranse. Dar in ultimul timp am cunoscut multe persoane care merita toata admiratia. Costin Ilie este un foarte bun povestitor, Adi m-a batut la Cricket Darts, dar mai exersez, iar Micul Mason a "fugit" de la un curs. Stie el de la care, dar cred ca si maestrul sociolog stie:)). Povestea #Prajiturii politice spusa cu alte cuvinte o puteti citi la Zana Portase si bineinteles la "creierul si organizatorul intalnirii Cristi.

P.S. Nu pot sa uit de "my love" care i-a dat pe spate pe toti cei de acolo.

Run, baby, run

De o saptamana imi vine in minte versul "Run, baby, run", desi nu stiu nici eu cu precizie de cine sau de ce anume vreau sa fug. E si mai ciudat ca vreau sa fac asta tocmai la inceput de an cand se presupune ca ai acea energie vitala ca sa te infigi cu picioarele in pamant si sa te lupti cu ce iti mai pica la indemana. Si totusi melodia nu inceteaza si o aud in minte tot mai clar "Run, baby, run", devine un fel de avertisment pentru o prorocire de care nu imi aduc aminte in mod constient. As consulta un oracol, dar timpul e prea diluat. Si desi nu inteleg poate ca ziua de 13 o sa imi spuna de ce trebuia sa fug.

Implinirea femeii vine doar din deciziile ei

Portase s-a gandit ea bine si a crezut de cuviinta ca o sa iasa o piesa umoristica daca pui una dintre cele mai ametite persoane din lume, adica eu, sa scrie despre femeia care isi asuma rolul de mama, dar lupta si pentru cariera si recunoastere. Mama mea a fost casnica toata viata si in mare parte si-a dedicat timpul sa ma creasca, dar nu m-a sufocat. Si pentru asta o iubesc foarte mult si o respect ca m-a invatat foarte multe. Dar am si un model de mama si femeie de cariera perfecta. Si o data pe luna o intreb de unde are atata energie sa le faca pe toate pentru ca pe langa copilul ei, mai are inca vreo 20. Desi sunt cam mari tot ii dadaceste pe toti, ii impaca si are grija de ei. Iar ea imi spune mereu ca copilul este ce are mai scump pe lume si merita tot efortul. Chiar daca pare o misiune imposibila de indeplinit observ ca exista super femei care sunt si mame si femei de cariera de succes. Deci se poate, dar depinde de prioritati pana la urma. O prietena de varsta mea are doua fetite, sot si este foarte fericita. In acelasi timp si eu sunt fericita chiar daca sunt sigura, dar sunt multumita de munca mea. Deci cred in continuare ca e vorba de prioritati. Important e sa alegi ce te face fericita si multumita fara a tine cont de gura lumii.